Виховна діяльність

Matineu "Vine, vine primăvara"

Şiruri negre de cocoare,

Ploi călduţe şi uşoare,

Fir de ghiocel plăpând,

Cântec îngânat de vânt.

Sărbătoare! (Serghei)

A trecut iarna geroasă,

Câmpul iar a înverzit

Rândunica cea voioasă

La noi iarăşi a sosit. (Alexandru)

Ger, zapada, tot s-a dus

Primăvara vine, vine,

Peste tot e cald si bine.

Crângu-i plin de floricele,

Vin cocori si rândunele.(Gică)

Ce se-aude ? Ce să fie?

Parcă este gălăgie!

Cineva e la intrare,

Cine, cine este oare?(Cristi)

Valsul primăverii

Sunt o zâna ca-n poveşti,

Primăvara mi se spune,

Toţi copiii mă iubesc

Pentru că le–aduc veşti bune:

Frunzele le-am înverzit,

Florile au înflorit,

Zburdă mieluşei pe câmpuri

Cânta păsările-n crânguri.

Am adus azi pentru voi

Fluturaşi în haine noi,

Ghiocei si micşunele,

Ciripit de păsărele,

Soarele si bucuria,

Cântecul si veselia.

Haideţi , dar cu voie bună

Să petrecem împreună! (Adriana)

Vine, vine primăvara!

Se aşterne-n toată ţara!

Floricele pe câmpii,

Hai să le-adunăm, copii! / bis

Creşte, creşte iarba verde!

Ciocârlia-n nori se pierde!

Haideţi s-ascultăm, copii,

Al ei cântec din câmpii! / bis

Cucul, cucul strigă tare,

Pitpalacu-n luncă sare,

Mieii zburdă pe câmpii,

Haideţi să-i vedem, copii! /bi

Afară-i din nou primăvara

Şi-n largul albastru senin

Se-ntorc cocostârcii în ţară...

Priviţi-i, priviţi-i cum vin! (Ion)

Soare crud în liliac,
Zbor subţire de gândac,
Glasuri mici
De rândunici,
Viorele şi urzici...
Primăvară, din ce rai
Nevisat de pământeni
Vii cu mândrul tău alai
Peste crânguri şi poieni? (Olea)

Pe aripi de vânt în zbor

Vine-n ţară mărţişor.

Si cum vine, cum păşeşte

Tot omătul ni-l topeşte ! (Vasile)

Primăvara darnică

Primăvara harnică

Ne împarte tuturor

Câte-un dor şi-un mărţişor.

Firul roşu-i dor şi cânt,

Albu-i pace pe pământ. (Serghei)

Alb cu roşu fac o floare

Cea mai rară dintre flori

Azi îţi prind la piept, mămico,

Mândră floare mărţişor.

Fii, mămico, sănătoasă

Că frumoasă eşti mereu.

Lângă inima ta bună

Poartă mărţişorul meu.

(Adriana)

Mi-i dragă primăvara

Cu florile-n poiene

Ce se aşteaptă prinse

În cozi de Cosânzene.

Mi-s dragi şi Feţi – Frumoşii

Ce-aleargă prin grădină

În care primăvara

Se simte gospodină.(Daniel)

O, dragi floricele,

Hai, vă deşteptaţi,

Afară-i primăvară

Nu mai îngheţaţi! (Alina T.)

Dansul „Samba florilor”

Cine ce doreşte?

Cine ce pofteşte?

Flori de primăvară,

Flori frumoase, parfumate,

De toată lumea căutate. (Nastea)

În grădina noastră-s

Multe floricele.

Toate sunt frumoase,

Ne mândrim cu ele.

Hai, Gheorghiţă, nu mai sta

Mergi şi alege o floricea.

Eu aleg această floare.

Iar acum ghiceşte

Cum ea se numeşte?

Această floare este Ghiocelul.

Ai ghicit, ai ghicit

Treci la loc, fii fericit.

Am căpşorul clopoţel

Alb, lucios şi mititel

Şi mă chemă ghiocel.

Primăvara când apare

Şi răsare mândrul soare,

Ghiocelu-i prima floare

Din zăpadă ce răsare. (Nataşa)

În grădina noastră-s

Multe floricele.

Toate sunt frumoase,

Ne mândrim cu ele.

Alexandru, nu mai sta

Mergi şi alege o floricea.

Eu aleg această floare.

Iar acum ghiceşte

Cum ea se numeşte?

Această floare este Vioreaua.

Ai ghicit, ai ghicit

Treci la loc, fii fericit.

Viorea eu mă numesc

Şi tot prin pădure cresc.

Am flori multe albăstrii

Pentru voi iubiţi copii. (Daniela)

Eu vestesc în toată ţara

Că soseşte primăvara.

În grădina noastră-s

Multe floricele.

Toate sunt frumoase,

Ne mândrim cu ele.

Hai, Mihai, nu mai sta

Mergi şi alege o floricea.

Eu aleg această floare.

Iar acum ghiceşte

Cum ea se numeşte?

Această floare este Narcisa.

Ai ghicit, ai ghicit

Treci la loc, fii fericit.

Eu sunt galbena narcisă,

Frumoasă şi jucăuşă.

Primăvara dacă vine,

Mă aduce şi pe mine. (Alina T.)

În grădina noastră-s

Multe floricele.

Toate sunt frumoase,

Ne mândrim cu ele.

Hai, Gheorghiţă, nu mai sta

Mergi şi alege o floricea.

Eu aleg această floare.

Iar acum ghiceşte

Cum ea se numeşte?

Această floare este Laleaua.

Ai ghicit, ai ghicit

Treci la loc, fii fericit.

Eu laleaua mă numesc

În grădină înfloresc.

În mai multe culori cresc.

Şi de – aceea mă mândresc. (Olea)

Ghioceii pe vâlcele

Iată s-au ivit

Vreau să-i dărui mamei mele,

Dar n-au înflorit.

Florilor, eu sunt Andrei

Şi vreau nişte ghiocei,

Să-i dau mamei mele-n dar

Unul vreau să rup măcar.

(Adrian)

Fugi, te spun la grădinar

Că ai vrut să rupi o floare.

De a mamei sărbătoare.

Eu sunt paznic printre flori.

Nu te las să rupi. Dispari!

Scumpul nostru, grădinar,

Cred că nici nu ai habar

Că acest băiat, Andrei,

Vrea să rupă ghiocei. (Gică)

Dragă, Andrei, nu se poate,

Florile-s frumoase toate.

De iai prea mulţi ghiocei

Noi rămânem fără ei.(Mihai)

Dacă-aşi fi un pic mai mare,

Aş culege flori din soare.

Şi din lună aş lua mărgele

Să le dau măicuţei mele.(Adrian)

Zi de zi eu mă trezesc

Florile le îngrijesc,

Dar o floare eu ţi-oi da

Cu drag pentru mama ta.Mihai

Sunt mic, măicuţă dragă,

Dar tare te iubesc

Încăt întreg pământul

Aş vrea să-ţi dăruiesc.

Dar din întreg pământul

Cât ochii îl cuprind

O floare ce-am cules-o

Cu drag eu ţi-o întind. (Adrian)

Hai copii mai repejor,

Sărbătoarea ne aşteaptă.

Sărbătoarea tuturor

Mamelor din lumea toată.(Alina T.)

Nici în lume, nici sub soare

Mama n-are asemănare

Dar în toată lumea asta

Mama mea e cea mai bună.(Andriana)

Mama ta? Ia nu mai spune!

Cea mai, cea mai dintre toate

Este scumpa mama mea!(Nataşa)

Dar să vezi, a mea mămică,

Ce bucate face ea!

Îţi lingi degetele, dragă!(Vasile)

Să te lauzi nu e treabă.

Na-ţi un măr, de vrei aşa,

L-a crescut chiar mama mea.

Hărnicică este e.(Nastea)

Cred că mama măi frate-i

Cea mai bună dintre toate!

Mi-a făcut cadou un frate,

Ce mai frate! Ce mai frate!(Mihai)

Crezi că frăţiorul tău

A-ntrecut cadoul meu?

Am şi eu o surioară

Drăgălaşă, bălăioară.

De-i căta aşa surioară

Nu găseşti în astă ţară!(Adrian)

Dragi colegi, dacă doriţi

Pe la noi acum poftiţi.

Mama mea s-ar bucura

Ştiţi ce primitoare-i ea?(Cristian)

Ce ai zis? Ia mai repetă!

Dar pe mama mea o ştii?

E frumoasă şi cochetă,

Şi e dulce, măi copii! (Serghei)

Mama mea e o poveste,

Foarte mult ea mă iubeşte!(Goşa)

Mama mea-i cea mai frumoasă! (Artur)

Dar a mea-i cea mai aleasă,

Este foarte curajoasă. (Gică)

Cea mai scumpă-i mama mea.

Chiar tăticu-a spus aşa! (Adriana)

Mama mea e cea mai bună,

Iaca-aşa, de vreţi să ştiţi!

Ascultaţi cuvântul meu:

Vreau să-i semăn mamei eu.

Glasul ei e cel mai dulce

Dintre toate câte sunt! (Alexandru)

Ba a mea, a mea-i mai bună!

Casa străluceşte lună! (Daniel)

Ba a mea! A mea! A mea!

Alta-n lume nu-i ca ea! (Daniela)

Ei, acolo ce gâlceavă-i?

Nu se poate, buna-mi mamă

Nu iubeşte cearta, zău.

Aibă-o-n pază Dumnezeu!(Olga)

După cum aţi înţeles,

Toate mamele din lume

Sunt frumoase şi duioase,

Tandre, dulci, melodioase,

Gospodine sunt şi bune

De nu au perechi pe lume. (Daniela)

Nu-i copil în lumea-ntreaga

Care astazi sa nu spuna:

,,Mama mea e cea mai draga,

Mama mea e cea mai buna! (Ion)

Spun şi eu măicuţei mele

Şi voi spune întotdeauna:

Mamă, tu eşti numai una,

Cum e luna între stele! (Artur)

Mama tot mamă rămâne

Şi la rele şi la bune.

Te ceartă pe cât se poate,

Dar din suflet nu te scoate.

De-ai greşit, ea te-a iertat

O doare că te-a certat.

Tu sărut-o şi-o mângâie

Fă-i din lacrimi bucurie. (Alina A.)

Cerul s-a umplut de stele,

Pomii se imbraca-n floare,

Fiindca ziua mamei mele

E prilej de sarbatoare.

Primavara ne zambeste

Si ne-nvaluie duioasa

Si-o albina zumzaieste: (Goşa)

- „Mama ta-i cea mai frumoasa!”

Cerul e senin de parcă-i

Floare de „ nu mă uita”

Primăvara-i mai frumoasă

Când zâmbeşte mama mea.(Alina A.)

De dragul ei pământul

De ghiocei e plin.

Şi vin cocori din zare

Şi cerul e senin.

Şi-ntâiul fir de iarbă

A răsărit în prag.

Şi-nmugureşte ramul,

Să-i fie mamei drag.

Învaţă-mă de bine

Fereşte-mă de rău,

Iar eu voi creşte vrednic

Şi bun de dragul tău. (Alexandru)

E ziua ta, măicuţa mea cea bună,

Daca-şi putea, ţi-aş prinde în cunună,

Toţi trandafirii zorilor uşori

Şi stelele ca nişte flori.

Şi razele de soare şi de lună

Pe toate ţi le-aş prinde în cunună.

Dar până cresc nu pot, oricât aş vrea,

Decât să te sărut, măicuţa mea.

(Cristi)

Am vrut să-ţi culeg o floare,

Un mic ghiocel frumos,

Dar până la urmă moare

Şi nu e de folos...

R: E ziua ta, mămico!

În dar ţi-am adus inima

Şi crede-mă, mămico,

Un dar mai frumos nu se putea!

2. Am vrut să-ţi culeg steluţe,

Să-ţi fac un modest colier,

Dar cine nu ştie oare,

Că-n zori steluţele pier?

R...

3. Am vrut să-ţi culeg din soare

O rază să-ţi prind în păr,

Dar tu străluceşti mai tare,

De dragoste şi dor...

Soare, azi de ziua mamei

Mai frumos să străluceşti

Şi din cerul cel albastru

Pe toţi norii să-i goneşti.

Vreau să fie ziua mamei

Cea mai mândră dintre toate,

Pentru dragostea ei mare

Şi nespusa-i bunătate. (Andriana)

Primul zâmbet – rază pură

Primul drag cuvânt rostit,

Primul geamăt şi arsură,

Primul dinte răsărit,

Toate mamei le aducem-

Şi dureri şi zâmbet dulce!(Cristina)

Prima foaie desenată,

Şi întâia albăstrea,

Degetul julit c-o daltă,

Notă bună, notă rea,

Toate mamei le aducem-

Şi dureri şi zâmbet dulce!

(Alina T.)

Şi sărutul cald pe frunte,

Şi jumatea unui măr,

Şi chiar zilele cărunte

Strălucind la ea în păr,

Toate mamei le aducem-

Şi dureri şi zâmbet dulce!(Goşa)

Mama e un cântec vesel

E iubirea-n zori de zi,

Mama-i cântecul culorii,

Florile de pe câmpii.

Mama-i curcubeu pe ape,

E sărut de suflet sfânt,

Mama-i îngerul de aproape,

Fericirea pe pământ. (Nataşa)

Mama-i cântec,

Mama-i soare,

Mama-i dulce alinare.

Mama-i zâmbet,

Mama-i vis,

Mama-i floare de cais.

Mama-i rază,

Mama-i dor,

Mama-i aripă în zbor. (Mihai)

Îţi mulţumesc că m-ai adus pe lume,

Cu dragoste şi dor că m-ai crescut.

Că mă învaţi de bine întotdeauna,

Că-mi eşti în viaţă neînfricatul scut. (Vasile)

O zână bună eşti tu, mamă,

Sunt mic şi multe nu-nţeleg,

Dar cu răbdare, dragă mamă,

M-ajuţi cuvinte să dezleg.

Cu mâna ta m-ai legănat

În zorii primei dimineţi,

Şi vorba ta mi-a dezlegat

Secretul multor frumuseţi.

(Daniel)

De-aş avea o stea vrăjită

Să-i şoptesc încetişor:

Adă-mi maica obosită

Pe aripa ta în zbor.

De-aş avea măcar un fluier,

I-aş cânta măicuţei blând,

Când o văd pe cărăruie,

Frământată de vre-un gând.

Dar n-am fluier,

Şi nici stele,

Numai dragoste de fiu.

Sărut părul mamei mele

Ce miroase- a spic de grâu. (Gică)

Tu eşti o stea din cerul mare

Ce nu-şi găseşte locul ei

Şi de atâta supărare

A revenit între femei.

Să îi dai doamne sănătate,

Cât pe pământ ea va trăi.

Şi de dureri s-o ţii departe,

În anii care vor veni. (Olea)

Dragele noastre, mame, vă dorim:

Să iubiţi, să fiţi iubite,

Viaţă lungă fericită,

Fără lacrimi şi nevoi,

Zâmbete şi bucurii,

Pace-n suflet,

Toate acestea-s pentru voi!

Matineu "Auzit-am din bătrâni"

Noi, elevii clasei a 3-a am pregătit matineul „Auzit-am din bătrâni” (Daniel)

Răscolind prin lada cu amintiri a buneilor şi străbuneilor noştri, am găsit multe lucruri interesante. (Adrian)

Astăzi dorim să le aducem în faţa tuturora. (Saşa)

Ca şi pomul din grădină, omul are rădăcină.

Rădăcinile noastre sunt strămoşii care ne-au lăsat nişte obiceiuri minunate, un port frumos, o limbă sfântă, transmise din generaţie în generaţie.

Scopul sărbătorii de astăzi este de a readuce aici o fărâmă din sufletul poporului nostru, de ne a reaminti de rădăcinile noastre, pentru că fără ele vom fi ca o frunză purtată de vânt, care nu mai are nici un rost.

Să nu uităm că un popor trăieşte atât cât îi trăieşte limba maternă.

Aş dori să mai aduc aici un fragment din poezia poetului Nicolae Dabija „Prefaţă la Mateevici”

Copile-ţi las drept moştenire

Această limbă fără moarte

Şi plină de Dumnezeire

Să-i duci lumina mai departe.

Tu limba ta s-o îndrăgeşti

Găseasc-o unii noduroasă.

Pe mama tu cum o iubeşti,

Nu de atâta că-i frumoasă!

Din bătrâni vă povestim, (Cristi)

Din bătrâni vă amintim,

Cică seara fiecare

Se strângeau în casa mare

Ca să facă şezătoare.

Unii snoave povesteau (Alina)

Alţii lână scărmănau

Bătrânele câlţi torceau

Moşnegeii dezghiocau

Împreună toţi cântau.

Noi micuţii am încercat (Adrian)

Să-nscenăm ce-a fost uitat

De ceva n-om reuşi

Nu ne veţi învinui.

O făcem din auzite (Olea)

Cât bătrânii mai ţin minte.

Deci, poftim în casa mare,

La a noastră şezătoare!

Am venit la şezătoare

Să torcem un caier mare. Andriana

Ia şedeţi colea pe ladă Daniela

Să ne apucăm de treabă.

Iar când lucru e în toi Alina

Să cântăm ca pe la noi

Feciorii să vină roi.

La căsuţa cea din vale

Fac fetele şezătoare

Şi fac focul din nuiele

Să vină băieţi la ele.

Dar băieţii nu-s şi nu-s,

Că –s la casa cea de sus.

Acolo-i casa din bârne

Şi fetele-s mai bătrâne

La noi casa-i din nuiele

Şi fetele-s tinerele.

Şezătoarea ni- i din plin Adriana

Numai feciorii nu vin.

Fete avem, băieţi n-avem (Nataşa)

Ne-om face vreo doi din lemn

Cu picioarele din fag

Să vină la noi cu drag!

Ca a noastră şezătoare Olea

Nu mai este pe sub soare

Şi mai mândră o să fie

Când feciorii osă vie.

Ia treci, Leană, la fereastră Adriana

Şi te uită colea-n coastă

Mie aşa mi se părea

Că se aude ceva.

Fetelor, dacă voi vreţi Daniela

Haideţi fuga să vedeţi

Plin în coastă-i de băieţi.

Bună seara, fetelor! Am auzit că faceţi şezătoare! Ne primiţi şi pe noi? (Mişa)

Vă primim, cum să nu! (Adriana)

Aşezaţi-vă pe laiţă! (Alina)

Iar acum, dacă aţi venit, spuneţi-ne şi voi ceva!(Andriana)

Am venit şi noi la clacă Goşa

Fetele cu spor să toarcă,

Iar noi ca să dăpânăm

Pe ele să le-ajutăm

Fetele-or toarce fuior Vasile

Noi om dăpâna cu spor

Iar când claca s-o găta

Noi cu toţii om juca

Ia să vedem cine va ghici ghicitoarea mea: (Goşa)

Dacă-i dulce

Mult aduce,

Dacă-i rea

Fug toţi de ea?

Vă spun şi eu o ghicitoare: (Artur)

La trup sunt uşor,

Fără aripi zbor,

Dar nu-s nici pasăre, nici nor?

Iarna-i palid sub un nor,Saşa
Vara e dogoritor,
Lumineazasi-ncalzeste.
Cine e?Haide, ghiceste!

Mie îmi plac foarte mult glumele. Ascultaţi şi nu vă supăraţi. Mihai

Satu-i mare, fete-s multe

Şimaimari, şimaimărunte,

Fete-s multeşifrumoase,

Dar cu acul nu ştiu a coase.

Frunzăverde de secară,Nataşa

Bade, dă-mi şimie-o scară,

Sămăsui la nasultău,

Că-l ridiciînsusmereu.

Măi bădiţă să nu crezi

În oglindă când te vezi

Că nu-i băiat să te –ntreacă

Nici fată să nu te placă.

La mândruţa lăudată

Casa stă nemăturată.

Nu ştie ţese nici coase

Dar tot zice că-i frumoasă.

Păşeşte, bade mai rar

Că doar nu păşeşti pe jar.

Uite-te pe unde calci

Că la nimeni nu mai placi.

Mândra ştie a juca

Pâine nu şti frământa

Pune apă şi făină

Când te uiţi covata-i plină.

Mândră, unde mi-i fusul? Saşa

Nu ştiu cine l-o furat

Poate-l afli pe sub pat.

Ioane, de la părău Alina

Ce ai tu cu fusul meu?

Eu am tort de dăpânat

Nu l-am aruncat sub pat

Fata care joacă bine,Mihai

Ad-o Doamnelângă mine;
Fata care joacărău,
Du-o-ncolo la părău!

E bine de făcut glume unul pe seama altuia. ( Vasile)

Trebuie să mai râdem şi noi puţin.( Serghei)

Fetelor acum poate mai cântaţi ceva! (Serghei)

De ce nu? Vom cânta chiar foarte bine! (Olea)

Hai să lăsăm lucrul jos

Să cântăm ceva frumos

S-audă toată lumea

Cât de frumos ştim cânta.

Cântecul “Sunt o fată frumuşică

Bunelului meu îi plăcea foarte mult să joace, iar atunci când mergea la horă striga strigături: (Gică)

Joacă mândră nu te face

Ori nu joci cu cine-ţi place?

Că cu cine ţi-ar plăcea

Ai juca, dar nu te vrea.

Şi eu ştiu o strigătură: (Serghei)

Hai la joc picioare moi,

Că şi eu vin după voi.

Voi nainte, tropotind

Eu din urmă, şchiopotând.

Mie îmi place această strigătură: (Adrian)

Tropa tropa la podele

Ciubotele nu-s a mele

Le-am luat cu împrumut

Nu mă duc, pân nu le rup.

Uşurel ca pana-n vânt (Andriana)

Trei bătute la pământ

Trei bătute la podele

Să sară colbul din ele.

Fata care joacă bine (Goşa)

Mă învaţă şi pe mine.

Fata care joacă rău

Îmi strică şi jocul meu.

Măi băieţi după atâtea strigături mi s-a făcut poftă să joc un joc frumos. (Olea)

Am cântat am lucratNataşa

Ar fi timpul de jucat

Să ne cânte muzica

Şi să-ncepem a juca.

Frunză verde busuioc (Adriana)

Hai băieţi cu toţi la joc

Ce ţineţi peretele,

Ori credeţi că-s fetele!?

Hai să jucăm o coasă românească! (Nataşa)

De jucat am jucat bine, acum hai să ne mai apucăm de lucru. (Olea)

Acuma ascultaţi şi o poveste. (Daniela)

A fost odată într-un sat un băiat frumos, bogat, harnic, numai că era cam prost. Şi de prost ce era nu se putea însura. Într-o zi părinţii au găsit doi peţitori şi i-au trimis într-un sat mai de departe, unde au auzit ei că este o fată numai bună pentru băiatul lor. Numai că şi peţitorii - unul era deştept şi bun de gură, iar altul era cam prost. Cum merg ei aşa pe drum, cel mai prost zice:

Măii! Auzi? Mă tem că când om ajunge la faţa locului eu n-oi şti ce să spun acolo.(Daniel)

Lasă, nu te îngriji, că de spus oi spune eu! Tu numai să întăreşti. (Gică)

Dacă-i aşa... n-am de ce mă teme! (Daniel)

Pornesc ei înainte şi nu după mult timp se prezintă la casa omului.(Daniela)

Bună ziua oameni buni! (Gică)

Bună să vă fie inima. Dar ce vă aduce pe la casa noastră? (Mihai)

Am auzit că aveţi fată de măritat! (Gică)

Fată avem noi, dar am vrea să vedem mirele. (Mihai)

Mirele a rămas acasă, dar vă spunem noi ce om cumsecade este. (Gică)

Taaare cumsecade este! (Daniel)

Este băiat harnic şi gospodăros. (Gică)

Daaa! Taaare harnic şi gospodăros! Altul ca dânsul nu se mai află. (Daniel)

Este tânăr şi frumos. (Gică)

Este chiar foarte frumos! La soare te poţi uita, dar la dânsul ba! (Daniel)

Este înalt. (Gică)

Asta da! Taaare - înalt! Cei mai vorbă, înalt ca bradul, eu ia aşa mă uit la el... (Daniel)

Numai că este oleacă cam prost. (Gică)

Ei, oleacă! Ai spus-o şi tu! Acela-i bine prost, măi! îi prost ca gardul! (Daniel)

Păi dacă e aşa de prost la ce mai vreţi să-l însuraţi?! (Mihai)

Na-ţi-o bună, că ţi-am dres-o(Daniel)

Aşa şi de data asta rămas băiatul nostru neînsurat.(Daniela)

Acum am să vă cânt eu o melodie la vioară, să puteţi lucra mai cu spor.( Mihaela)

Mie îmi plac foarte mult baladele populare. Ascultaţi balada „Bogatul şi săracul”(Adriana)

Frunzuliţă de dudău,

La umbră, la făgădău

Beau săracul şi bogatul.

Beau stăpânul şi argatul.

Iarbogatul se mândrea

Şi-n glas mare poruncea:

“Măi crâşmar, (Cristi)

Măi făgădar!

Adă-mi mievin de-un ban

Casă beau cu ist sărman.”

Iar săracul că râdea (Adriana)

Şi din gură poruncea:

“Măi crâşmar, (Saşa)

Măi făgădar!

Adă-mi mievin de-un zlot

Să-l beau cu bogatul tot!

“Măi sărace, sărăcilă,(Cristi)

De ce vrei să-mi faci în silă?

Nu-ţi pune punga cu mine,

Că n-ai cămaşă pe tine,

Nici nu ai turme de oi,

Nici coşar cu păpuşoi,

Nici car mare-n patruboi

Casă poţi cinsti cu noi.”

“Mai bogate, bogăţele!Saşa

Dacă ai averi de-acele,

Nu-mi scoate ochii cu ele.

Că averile de frunte

Sunt ca un izvor de munte,

Astăzi curge şi îneacă

Şi mâini scade s-apoi seacă!

De ai turme mari de oi,

Ai şi turme de nevoi,

Că pe unde-s turme blânzi

Sunt şi lupi mereu flămânzi

Eu nu-ţi vreau nici rău, nici bine,

N-am ce împărţi cu tine.

Acum ar fi bine să mai cântăm un cântec. (Olea)

“La oglindă

Ascultaţi acum şi o snoavă populară. Adrian

Odată un boier a trimis o slugă cu douăoi, să le ducă la alt boier. I-a dat şi hărtie – a scris boierului, că-i trimite două oi.Pe drum, sluga, nu ştiu ce-o făcut cu o oaie, că a ajuns numai cu una. Boierul vede ce-i scris în hârtie şi întreabă de slugă: Adrian

– Unde-i o oaie,măi?Gică

– Asta-i o oaie, cucoane!Serghei

– Asta o văd şi eu! Unde-I cealaltă?

– Asta-i aceealaltă!

Măi, nu scrie în hârtie că sunt două oi?

Să trăiţi,cucoane,aşa scrie!

Atunci unde-i o oaie?

Este chiar ân faţa dumneavoastră!

Dar a doua unde este?

Asta este a doua, cucoane!

– Măi, perechea la asta unde-i?

– Asta-i perechea la aceea!

Măi, tu vrei să mă scoţi din sărite?

Ba deloc cucoane!

Atunci dispari din faţa mea cu oile tale cu tot!

Dar unde-i a douaoaie, cucoane?

Acuma s-a făcut cam târziu şi ar fi timpul să ne pornim înspre casă. (Andriana)

Dar la sfârşit hai să mai jucăm un joc din bătrâni.(Alina)

Matineu "De ziua ta, mămico!"

Ce de lume adunată

Plină este clasa toată

Multe mame au venit

Şi frumos azi s-au gătit

Eu le zic de ziua lor

„La mulţi ani mămicilor!”

Noi multe am învăţat

Şi cu drag v-am aşteptat

Cântece şi poezii

Am repetat zi de zi.

Vrem acum să ne-ascultaţi

Şi să ne aplaudaţi.

Răsună cântecul „Cum aş putea, măicuţă”

Pruncii îl zuruie,

Bătrânii îl visează,

Bolnavii îl şoptesc,

Muţii îl gândesc,

Orfanii îl lacrimă,

Răniţii îl cheamă,

Iar ceilalţi îl uită.

O mamă! O mamă!

Cuvântul MAMA îngemănează cele mai alese calităţi omeneşti: duioşie, bunătate, iertare, speranţă şi nesfârşită iubire.

Elevii clasei a 3-a au pregătit o mică serbare închinată mamei.

E ziua mamei

E ziua ta, măicuţa mea cea bună,

Daca-şi putea, ţi-aş prinde în cunună,

Toţi trandafirii zorilor uşori

Şi stelele ca nişte flori.

Şi razele de soare şi de lună

Pe toate ţi le-aş prinde în cunună.

Dar până cresc nu pot, oricât aş vrea,

Decât să te sărut, măicuţa mea.

Cântecul „ E ziua ta”

În această zi de primăvară

Cele mai frumoase flori sunt pentru voi,

Cele mai încântătoare cuvinte sunt pentru voi,

Cele mai duioase poezii şi cîntece sunt pentru voi.

Mamei

De dragul tău pământul

De ghiocei e plin.

Şi vin cocori din zare

Şi cerul e senin.

Şi-ntâiul fir de iarbă

A răsărit în prag.

Şi-nmugureşte ramul,

Să-ţi fie ţie drag.

Învaţă-mă de bine

Fereşte-mă de rău,

Iar eu voi creşte vrednic

Şi bun de dragul tău.

Tu eşti o stea din cerul mare

Ce nu-şi găseşte locul ei

Şi de atâta supărare

A revenit între femei.

Să îi dai doamne sănătate,

Cât pe pământ ea va trăi.

Şi de dureri s-o ţii departe,

În anii care vor veni.

De ziua mamei

Floricică de pe şes

Cu mult drag eu te-am cules

Ai petale albăstrii

Mamei te voi dărui.

Tu să-i spui c-am s-o ascult,

C-o iubesc atât de mult.

Şi să-i spui încetişor

Că-i urez în toate spor.

De-aş avea o stea vrăjită

Să-i şoptesc încetişor:

Adă-mi maica obosită

Pe aripa ta în zbor.

De-aş avea măcar un fluier,

I-aş cânta măicuţei blând,

Când o văd pe cărăruie,

Frământată de vre-un gând.

Dar n-am fluier,

Şi nici stele,

Numai dragoste de fiu.

Sărut părul mamei mele

Ce miroase- a spic de grâu.

O, dragi floricele,

Hai, vă deşteptaţi,

Afară-i primăvară

Nu mai îngheţaţi!

Cine ce doreşte?

Cine ce pofteşte?

Flori de primăvară,

Flori frumoase, parfumate,

De toată lumea căutate.

Am căpşorul clopoţel

Alb, lucios şi mititel

Şi mă chemă ghiocel.

Primăvara când apare

Şi răsare mândrul soare,

Ghiocelu-i prima floare

Din zăpadă ce răsare.

Viorea eu mă numesc

Şi tot prin pădure cresc.

Am flori multe albăstrii

Pentru voi iubiţi copii.

Eu vestesc în toată ţara

Că soseşte primăvara.

Eu sunt galbena narcisă,

Frumoasă şi jucăuşă.

Primăvara dacă vine,

Mă aduce şi pe mine.

În pădure locuiesc

Parfum dulce răspândesc

Violetă-i rochia mea

Cu-n clopot ar semăna.

Pe câmpii apar deodată

Şi sunt foarte căutată.

Eu laleaua mă numesc

În grădină înfloresc.

În mai multe culori cresc.

Şi de – aceea mă mândresc.

Florilor, eu sunt Andrei

Şi vreau nişte ghiocei,

Să-i dau mamei mele-n dar

Un buchet aş vrea măcar.

Dragă, Andrei, nu se poate,

Florile-s frumoase toate.

De iai prea mulţi ghiocei

Noi rămânem fără ei.

Fugi, te spun la grădinar

Că ai vrut să rupi o floare.

De a mamei sărbătoare.

Eu sunt paznic printre flori.

Nu te las să rupi. Dispari!

Scumpul nostru, grădinar,

Cred că nici nu ai habar

Că acest băiat, Andrei,

Vrea să rupă ghiocei.

Zi de zi eu mă trezesc

Florile le îngrijesc,

Dar un bucheţel ţi-oi da

Cu drag pentru mama ta.

Cântecul „Astăzi este ziua mamei”

Astăzi este ziua mamei

Zi frumoasă ca şi ea

Toate florile din lume

Ţi le-aş da, măicuţa mea.

Grijulie şi duioasă

Nu mă laşi să simt ce-i greu

Şi zâmbind mereu voioasă

Eşti tot timpu-n jurul meu.

Vreau ca ziua ta să fie

Zi senină şi-nsorită

Şi-aş mai vrea, iubită mamă,

S-ai o viaţă fericită.

Mama mea

Sub fereastra casei noastre

Vin şi trec atâţia paşi

Dar eu ştiu când trece mama

Pasul ei e mai gingaş.

Când îi sună glasul dulce

Eu un cântec îl socot,

Când mă strânge-n braţe mama

Eu mă fac micuţ de tot.

Nu-i copil în lumea-ntreagă

Care astăzi să nu spună:

Mama mea e cea mai dragă,

Mama mea e cea mai bună!

Nici în lume, nici sub soare

Mama n-are asemănare

Viaţa şi-ar da pentru tine,

Doar să vadă că ţi-i bine.

Spun şi eu măicuţei mele

Şi voi spune întotdeauna:

Mamă, tu eşti numai una,

Cum e luna între stele!

Sunt mic, măicuţă dragă,

Dar tare te iubesc

Încăt întreg pământul

Aş vrea să-ţi dăruiesc.

Dar din întreg pământul

Cât ochii îl cuprind

O floare ce-am cules-o

Cu drag eu ţi-o întind.

O zână bună eşti tu, mamă,

Sunt mic şi multe nu-nţeleg,

Dar cu răbdare, dragă mamă,

M-ajuţi cuvinte să dezleg.

Cu mâna ta m-ai legănat

În zorii primei dimineţi,

Şi vorba ta mi-a dezlegat

Secretul multor frumuseţi.

Cerul e senin de parcă-i

Floare de „ nu mă uita”

Primăvara-i mai frumoasă

Când zâmbeşte mama mea.

Mă rog de tine, ploaie,

Când zbori peste planete,

Stropeşte gura mamei

Şi-o apără de sete.

Mă rog de tine, codre,

Căci anii tăi tot fi-vor

Cuprinde-i drag fiinţa

Şi o apără de vifor.

Cântecul „Mi-e dor de tine, mamă”

Foicică dulce poamă,

Toată lumea are mamă:

Mielul, iedul, ursulică,

Puiul cel de rândunică.

Trece noaptea şi dispare

La tot puiul bine-i pare,

Că din nou e dimineaţă

Şi-şi vede maica la faţă.

Soare, azi de ziua mamei

Mai frumos să străluceşti

Şi din cerul cel albastru

Pe toţi norii să-i goneşti.

Vreau să fie ziua mamei

Cea mai mândră dintre toate,

Pentru dragostea ei mare

Şi nespusa-i bunătate.

Sus pe cer sunt multe stele,

Pe pământ sunt floricele,

Dar nici una dintre ele

Nu-s ca ochii mamei mele.

Sunt în grai mii de cuvinte,

Dar din ele mai cu seamă

Cu o dragoste fierbinte,

Noi rostim cuvântul mamă.

Îl rostim şi-n clipe grele,

Şi la bine de asemeni.

Nu degeaba-n toate cele

Mamei tu doreşti să-i semeni.

Mama! Cât de dulce sună!

Mama! Cât e de duioasă!

Ea în gândul ei ne-adună,

Când suntem plecaţi de-acasă.

Mama-i unică pe lume!

Mama-i prima noastră şcoală,

De la dânsa poartă nume

Pân şi patria natală.

Mamă bună, mamă dragă.

Te-oi iubi o viaţă-ntreagă

Pentru tot ce ai făcut

Pentru că tu mai crescut.

Primul zâmbet – rază pură

Primul drag cuvânt rostit,

Primul geamăt şi arsură,

Primul dinte răsărit,

Toate mamei le aducem-

Şi dureri şi zâmbet dulce!

Prima foaie desenată,

Şi întâia albăstrea,

Degetul julit c-o daltă,

Notă bună, notă rea,

Toate mamei le aducem-

Şi dureri şi zâmbet dulce!

Şi sărutul cald pe frunte,

Şi jumatea unui măr,

Şi chiar zilele cărunte

Strălucind la ea în păr,

Toate mamei le aducem-

Şi dureri şi zâmbet dulce!

Dans pentru toate mamele.

Dacă-aşi fi un pic mai mare,

Aş culege flori din soare.

Şi din lună aş lua mărgele

Să le dau măicuţei mele.

Zile lungi şi voie bună

Îţi doresc eu mult

Şi mă rog de flori să-ţi spună

Să mă ierţi, măicuţă bună,

Că nu ştiu mai mult.

Îţi mulţumesc că m-ai adus pe lume,

Cu dragoste şi dor că m-ai crescut.

Că mă învaţi de bine întotdeauna,

Că-mi eşti în viaţă neînfricatul scut.

Mama este soarele casei în care am deschis ochii.

Mama este tot ce-i mai curat şi sfânt în jurul nostru.

Mama este cea mai bună prietenă a mea.

Nicăieri nu mă simt mai bine, ca în braţele tale, mamă.

Vocea ta este cea mai frumoasă melodie.

Mama-i cântec,

Mama-i soare,

Mama-i dulce alinare.

Mama-i zâmbet,

Mama-i vis,

Mama-i floare de cais.

Mama-i rază,

Mama-i dor,

Mama-i aripă în zbor.

Mama-i toate

Câte sânt,

E iubire pe pământ.

Mama e un cântec vesel

E iubirea-n zori de zi,

Mama-i cântecul culorii,

Florile de pe câmpii.

Mama-i curcubeu pe ape,

E sărut de suflet sfânt,

Mama-i îngerul de aproape,

Fericirea pe pământ.

Dragele noastre, mame, vă dorim:

Să iubiţi, să fiţi iubite,

Viaţă lungă fericită,

Fără lacrimi şi nevoi,

Zâmbete şi bucurii,

Pace-n suflet,

Toate acestea-s pentru voi!

Matineu "Adio, clasele primare"

Cântecul “Copilăria”

Dulcea mea copilărie

Nu te voi uita nicicând

Tu eşti marea fericire

Ce -o avem ades în gând.

Tu eşti pasărea măiastră

Ce se avântă în falnic zbor

Tu eşti Roşia Scufiţă

De care şi azi mi - i dor

R:Copilărie ce frumoasă eşti

Crăiasa din noianul cu poveşti

Copilărie, cel mai tainic dor

A pasărilor armonie - n zbor

Copilărie nu pleca, mai stai

Eşti paradisul înflorit, eşti rai

Copilărie, dragoste şi cânt

Eşti temelia vieţii pe pământ.

Nostalgia cand mă duce

Peste vremuri înapoi

Mi-amintesc frumoase clipe

Când eram copil ca voi

Mă culcam cu a mea papuşă

Ascultand povestea toată

Cum frumoasa adormita

A înviat doar sărutată

Sfântă e copilăria

Vreau să fiu şi eu ca ea

Zâmbetul săînflorească

În împarăţia mea.

Vreau să zboare porumbeii

Să se joace ca şi noi

Pace fie-n toată lumea

Şi nici când, nici când război!

E vară iar,

E-o zi cu soare azi,

Veniţi copii, e zi de sărbătoare!

Cu paşi grabiţi

Se apropie vacanţa mare!

Bine-ai venit, vacanţă mare!

Te-am aşteptat ca pe o zână

Ce-mi împlineşte orice dorinţă

Pe timpul meu, te faci stăpână

Nu va fi zi fără plimbare

Şi curse lungi, pe bicicletă

Iar seara, voi citi o carte

Şi voi visa că sunt poetă.

E vară, doamnă invăţătoare,

Soseşte pe la prânz vacanţa mare,

Dar eu , revăd întâia zi de şcoală

Ghiozdanul greu, fundiţele uşoare

Si tocul aşteptând lânga cerneală.

În ziua aceea soarele ardea

Şi toamna-n roşu frunza-şi dogora

Când ai venit şi-n bănci ne-aiaşezat

Şi blând ne-aispus:

“Ei,hai,copii,să-ncepem a-nvăţa.”

Când am venit întâi la şcoală

Ce bucurie împărţeam cu toţi!

Dar n-am ştiut secretul cel mai mare

Cu şcoala într-un an la capăt nu o scoţi.

De ce-aţi tăcut şi nu ne-aţi spus curat,

Că-n şcoală avem atâţia ani de învăţat!?

O clasă-ntreagă cu copii de ţară

Spunând frumos si tare cum îi cheamă

Si primul din cuvinte scris încet

Ce e tot primul de pe lume”mamă”.

Nu e uşor să-nveţi a despărţi

Minciuni de adevăr şi rău de bine

Şi azi mi-aduc aminte, de prima nota a mea

Şi mama tare s-a mai bucurat de mine.

Ce grea e cartea pe care ne-aţi deschis-o

Şi mult mai mare decât viaţa noastră!

De peste ani cu dragoste mă-nchin

Si astăzi dăruirii dumneavoastră.

Ce caldă mâna ne-aţi întins !

Şi am scris, şi-am învaţat cu spor.

Nimic în viaţă nu-i uşor.

Să fim destoinici ne-aţi pretins !

La 7 ani sub cer de peruzea,

Eram cu ochii numai vise.

Când a venit învăţătoarea mea

Şi m-a primit cu braţele deschise.

Cand am venit la şcoală-n toamnă

Eram copil sfios si mic.

M-aţi mângaiat pe creştet, doamnă ,

Şi parcă m-am simţit voinic

Nu aţi vazut în ochi de stele

Bobiţe calde de mărgele….

Sau le-aţi văzut, acum ştiu clar ,

Dar le-aţi ascuns într-un sertar.

Şi în dulapuri ferecate

Stau toate poznele-ncuiate.

Le-aţi adunat ca pe mărgele ,

Dar noi am invaţat din ele.

Ne amintim cum a-nceput

Întâia zi de şcoală

Ţineam stângaci , nepricepuţi

Creionul pe o coală .

Şi linii strâmbe noi scriam

Dorind sa fie drepte

Nu reuşeam şi-atunci plângeam

Şi iarăşi de la capăt o luam.

De 6 ani parinţii mei

M-au dat la şcoală

Din taina carţii să cunosc neîncetat

Şi am venit cu dragoste, fără sfială

Şi niciodată n-am lipsit nemotivat.

Îmi amintesc azi, doamnă-nvăţătoare,

De ziua-n care sfiosînclasă am intrat

De primul”A”pe care l-am scris cu-nfrigurare

Si mama tare mult s-a bucurat.

Cea mai frumoasă amintire

Pe care o păstrăm cu drag

E ziua-n care-ntâia dată

Noi am paşit al şcolii prag.

In prima noastră zi de şcoală

Cu toţii ne-am trezit in zori

Şi am pornit , voioşi pe stradă

Toţi veseli şi nerăbdători.

Ne mai ţinea de mână mama

Ne era teamă? Nici acum nu ştim ,

Dar ne-ndreptam spre prima noastră munca

Să învăţăm să scriem, să citim…

Pe urmă zi de zi noi am venit la şcoală

Atâtea lucruri noi am învăţat ….

Ne-am întrecut cu timpul care zboară

Şi ... iată 4 clase am terminat.

Prezentaţia „Clasa mea”

Scenata „Învăţătoarea şi elevii”

Ridică-te în picioare şi răspunde!

Câte continente sunt?

6.

Numără-le!

1 2 3 4 5 6.

Daaa! Foarte bine ai învăţat tema.

Dar tu de ce te învârteşti mereu?

Spune tu!

Am uitat...

Daaa! Foarte bine ai învăţat tema.

Dar tu de ce te învârteşti mereu?

Eu nu vorbesc prea mult, dacă îţi fac cu degetul asta înseamnă că vii la răspuns!

Nici eu nu vorbesc mult. Dacă dau din cap , înseamnă că nu vin.

Ai scris o compunere foarte bună, dar e la fel ca a colegei tale de bancă. Ce înseamnă asta?

Că şi compunerea ei e foarte bună.

Clasa mea-i gălăgioasă.

Dar e mare şi-i frumoasă.

Mult îmi place clasa mea.

Alta-n lume nu-i ca ea!

Suntem copii chiar douăzeci în clasă

Unii mai vrednici, alţii mai poznaşi

Dar toţi tăcem când întră învăţătoarea,

Căci toţi vrem note bune, toţi vrem lăudaţi.

Cântecul “Îmi place şcoala”

Bine-aţi venit la şcoala mea,

E doar o şcoală, însă are cel ceva.

Mă face să întreb mereu de ce

E atât de scurtă ora dintre pauze.

E minunat să am de partea mea

Şi notele din catalog şi muzica.

Iar când revin din recreaţie

Prin geamul clasei îmi zâmbeşte soarele.

Îmi place şcoala, poate e ciudat,

Îmi place şcoala e adevărat.

Colegi de bancă şi examene.

Îmi place şcoala, nu mă întrebaţi de ce.

Îmi place şcoala, poate e ciudat,

Îmi place şcoala e adevărat.

Ore de clasă, dar şi pauze

Îmi place şcoala, acum ştiu de ce.

La mate –i greu, dar e frumos

Iar la română ce-nvăţăm e de folos..

La geografie umblăm prin toată lumea.

O magică poveste e istoria.

Să scriu acum compuneri e uşor

Imaginaţia îmi dă aripi ca să zbor.

Ieri de aici, direct din şcoale mea,

Te-am salutat. E gata recreaţia.

Mereu blândă şi duioasă,

Lucruri bune ne-a învăţat:

Să iubim a noastră clasă

Şi să fim disciplinaţi.

Ne explică cu răbdare

Ea probleme complicate

Exerciţii, ecuaţii

Rezolvăm şi situaţi.

Iar gramatica e grea

Căci conţine, vez itu bine,

Predicate – mpiedicate,

Complemente încurcate

Chiar prin somn visez ades

Substantive, mai ales,

E severă-nvăţătoarea-

Scade nota la purtare

Serioşi să fim, cuminţi

Cum ne-nvaţă şi părinţii,

Să fim absolvenţi voioşi,

Harnici şi sârguincioşi.

Clasa mea-i gălăgioasă.

Dar e mare şi-i frumoasă.

Mult îmi place clasa mea.

Alta-n lume nu-i ca ea!

Daca vă interesează,

Noi vă zicem tot pe şleau

În aceşti 4 ani de şcoală

Multe se mai întâmplau...

Clasa mea e foarte bună

Şi la carte, şi la glumă

Mie-mi place clasa mea

Pentru c-am crescut în ea.

Foişor într-un picior,

Să înveţi nu e uşor,

De cu zori şi până-n seară

Stau cu cartea subsuoa

Tare-mi este dragă şcoala,

Că m-apucă plictiseala

Vin cu chiu cu vai la lecţii,

Dar mă sprijină pereţii.

Eu la lecţii stau chitic

Nu răspund, nu ştiu nimic

Mă-nvîrtesc, de somn duc dorul

„2” îmi pune-nvăţătorul.

Mama-mi spune să citesc,

Tata ca să povestesc,

Eu răspund cu bucurie:

„Dă-o naibii de citire!”

Ce să fac, ce să fac

Citirea nu mi-e pe plac,

Eu alerg în fuga mare:

„Mamă, dă-mi ceva mâncare!”

Matematica e grea

Nu-nţeleg nimic din ea,

Cum încerc a rezola

Mă apucă inima...

Probleme n-am rezolvat

Iarăşi „2” am încasat.

Ce să fac, ce să fac?

Matematicii nu-i plac!

Parcă ea îmi place mie?

Ba deloc!E-o nebunie!

X şi Y să-i găsesc,

Dar nici cum nu-i potrivesc.

Limba-i tare-i complicată,

Cum să scrii corect ţi-arată

Enunţuri s-alcătuieşti

Până când îmbătrâneşti.

Ce-i acela substantiv?

N-am ştiut, nici n-am să ştiu,

Dar cunosc ce-i predicat,

Să vă spun?Iată am uitat...

Ochii, capul-tot mă doare

Când îmi dau de studiat

Câte două teme-odată

La ştiinţe neapărat.

Însă eu nu-nvăţ şi basta,

Iarăşi m-a lovit năpasta.

Apa, solul ce mai este?

Luna unde se găseşte?

Muzica îmi place mult

Şi mi-e drag să o ascult,

Însă eu nu pot cânta,

N-am auz nici n-oi avea.

Şapte note muzicale

Când le-ncep a le cânta,

Fug şi mâţele din cale,

Do-re-mi şi la-la-fa.

La desen şi muncă noi

Facem mare tărăboi,

Modelăm şi desenăm,

Note mari aici avem.

Sceneta „Elevul leneş”

Cică era odată, într-oşcoală, un băiat căruia nu-i era deloc dragă învăţătura.Era atât de leneş, încât nici ghiozdanul nu şi- l ducea singur la şcoală. Văzând că nu se dă pe brazdă, colegii hotărâră să-l osândească ca să nu molipsească şi pe vreunul dintre ei. Şi aşa se aleg vreo câţiva elevi din clasă şi se duc la banca trândavului, îl umflă pe sus ca pe un bolovan fără minte, şi hai cu el la director! Pe coridor se întâlnesc cu o doamnă profesoară cu suflet bun.Doamnaîntreabămirată:

- Dar ce faceţi, dragi copii? Se vede că elevul pe care îl duceţi este bolnav, sărăcuţul! Îl duceţi la cabinetul medical, nu-i aşa?
- Da de unde, doamna profesoară! Acesta-i cel mai leneş elev pe care l-a avutvreodată şcoala noastră şi nu-i de crezut că mai poate avea pereche pe lume. Ne-am sfătui ttoţi colegii clasei să mergem cu el la director să ne scape de dânsul.
- Aoleu, dragi copii! Păcat de el sărmanul să fie pedepsit aşa de tare! Mai bine mi-l aduceţi mie în clasă că eu am mai avut câţivaca el şi i-am lecuit eu pe toţi prin muncă, dar mai ales cu ajutorul colegilor care i-au susţinut şi încurajat!
- Iată peste ce noroc ai dat, mă, leneşule, dă răspuns doamnei că doar n-o să stea toată ziua după tine!

- Da la dumeavoastră înclasă îmi face cineva temele şi învaţă în locul meu?
- Ce-a zis?
- Întreabă dacă o să înveţe cineva în locul lui şi dacă o să-i facă altcinva temele!?

-Aşa ceva n-am mai auzit! Dar el nu poate să şi le facă singur?

- Auzi, leneşule! Te prinzi să ţi le faci singur, ori ba?

- BA!Duceţi-mă înainte, ce mai staţi!

Invăţătura e averea

Ce pururea o porţi în gând

Si fără raza ei, puterea

E doar un colb purtat de vânt.

Valsul

Semestrele-au trecut pe-aripa vremii

Şi anul, dragi copii, a luat sfârşit

În clasa noastră băncile sunt goale

Şi zgomotele toate-au amuţit.