Персональний сайт вчителя початкових класів Димківського НВК Чимбру Марії Петрівни
Matineu "Vine, vine primăvara"
Şiruri negre de cocoare,
Ploi călduţe şi uşoare,
Fir de ghiocel plăpând,
Cântec îngânat de vânt.
Sărbătoare! (Serghei)
A trecut iarna geroasă,
Câmpul iar a înverzit
Rândunica cea voioasă
La noi iarăşi a sosit. (Alexandru)
Ger, zapada, tot s-a dus
Primăvara vine, vine,
Peste tot e cald si bine.
Crângu-i plin de floricele,
Vin cocori si rândunele.(Gică)
Ce se-aude ? Ce să fie?
Parcă este gălăgie!
Cineva e la intrare,
Cine, cine este oare?(Cristi)
Valsul primăverii
Sunt o zâna ca-n poveşti,
Primăvara mi se spune,
Toţi copiii mă iubesc
Pentru că le–aduc veşti bune:
Frunzele le-am înverzit,
Florile au înflorit,
Zburdă mieluşei pe câmpuri
Cânta păsările-n crânguri.
Am adus azi pentru voi
Fluturaşi în haine noi,
Ghiocei si micşunele,
Ciripit de păsărele,
Soarele si bucuria,
Cântecul si veselia.
Haideţi , dar cu voie bună
Să petrecem împreună! (Adriana)
Vine, vine primăvara!
Se aşterne-n toată ţara!
Floricele pe câmpii,
Hai să le-adunăm, copii! / bis
Creşte, creşte iarba verde!
Ciocârlia-n nori se pierde!
Haideţi s-ascultăm, copii,
Al ei cântec din câmpii! / bis
Cucul, cucul strigă tare,
Pitpalacu-n luncă sare,
Mieii zburdă pe câmpii,
Haideţi să-i vedem, copii! /bi
Afară-i din nou primăvara
Şi-n largul albastru senin
Se-ntorc cocostârcii în ţară...
Priviţi-i, priviţi-i cum vin! (Ion)
Soare crud în liliac,
Zbor subţire de gândac,
Glasuri mici
De rândunici,
Viorele şi urzici...
Primăvară, din ce rai
Nevisat de pământeni
Vii cu mândrul tău alai
Peste crânguri şi poieni? (Olea)
Pe aripi de vânt în zbor
Vine-n ţară mărţişor.
Si cum vine, cum păşeşte
Tot omătul ni-l topeşte ! (Vasile)
Primăvara darnică
Primăvara harnică
Ne împarte tuturor
Câte-un dor şi-un mărţişor.
Firul roşu-i dor şi cânt,
Albu-i pace pe pământ. (Serghei)
Alb cu roşu fac o floare
Cea mai rară dintre flori
Azi îţi prind la piept, mămico,
Mândră floare mărţişor.
Fii, mămico, sănătoasă
Că frumoasă eşti mereu.
Lângă inima ta bună
Poartă mărţişorul meu.
(Adriana)
Mi-i dragă primăvara
Cu florile-n poiene
Ce se aşteaptă prinse
În cozi de Cosânzene.
Mi-s dragi şi Feţi – Frumoşii
Ce-aleargă prin grădină
În care primăvara
Se simte gospodină.(Daniel)
O, dragi floricele,
Hai, vă deşteptaţi,
Afară-i primăvară
Nu mai îngheţaţi! (Alina T.)
Dansul „Samba florilor”
Cine ce doreşte?
Cine ce pofteşte?
Flori de primăvară,
Flori frumoase, parfumate,
De toată lumea căutate. (Nastea)
În grădina noastră-s
Multe floricele.
Toate sunt frumoase,
Ne mândrim cu ele.
Hai, Gheorghiţă, nu mai sta
Mergi şi alege o floricea.
Eu aleg această floare.
Iar acum ghiceşte
Cum ea se numeşte?
Această floare este Ghiocelul.
Ai ghicit, ai ghicit
Treci la loc, fii fericit.
Am căpşorul clopoţel
Alb, lucios şi mititel
Şi mă chemă ghiocel.
Primăvara când apare
Şi răsare mândrul soare,
Ghiocelu-i prima floare
Din zăpadă ce răsare. (Nataşa)
În grădina noastră-s
Multe floricele.
Toate sunt frumoase,
Ne mândrim cu ele.
Alexandru, nu mai sta
Mergi şi alege o floricea.
Eu aleg această floare.
Iar acum ghiceşte
Cum ea se numeşte?
Această floare este Vioreaua.
Ai ghicit, ai ghicit
Treci la loc, fii fericit.
Viorea eu mă numesc
Şi tot prin pădure cresc.
Am flori multe albăstrii
Pentru voi iubiţi copii. (Daniela)
Eu vestesc în toată ţara
Că soseşte primăvara.
În grădina noastră-s
Multe floricele.
Toate sunt frumoase,
Ne mândrim cu ele.
Hai, Mihai, nu mai sta
Mergi şi alege o floricea.
Eu aleg această floare.
Iar acum ghiceşte
Cum ea se numeşte?
Această floare este Narcisa.
Ai ghicit, ai ghicit
Treci la loc, fii fericit.
Eu sunt galbena narcisă,
Frumoasă şi jucăuşă.
Primăvara dacă vine,
Mă aduce şi pe mine. (Alina T.)
În grădina noastră-s
Multe floricele.
Toate sunt frumoase,
Ne mândrim cu ele.
Hai, Gheorghiţă, nu mai sta
Mergi şi alege o floricea.
Eu aleg această floare.
Iar acum ghiceşte
Cum ea se numeşte?
Această floare este Laleaua.
Ai ghicit, ai ghicit
Treci la loc, fii fericit.
Eu laleaua mă numesc
În grădină înfloresc.
În mai multe culori cresc.
Şi de – aceea mă mândresc. (Olea)
Ghioceii pe vâlcele
Iată s-au ivit
Vreau să-i dărui mamei mele,
Dar n-au înflorit.
Florilor, eu sunt Andrei
Şi vreau nişte ghiocei,
Să-i dau mamei mele-n dar
Unul vreau să rup măcar.
(Adrian)
Fugi, te spun la grădinar
Că ai vrut să rupi o floare.
De a mamei sărbătoare.
Eu sunt paznic printre flori.
Nu te las să rupi. Dispari!
Scumpul nostru, grădinar,
Cred că nici nu ai habar
Că acest băiat, Andrei,
Vrea să rupă ghiocei. (Gică)
Dragă, Andrei, nu se poate,
Florile-s frumoase toate.
De iai prea mulţi ghiocei
Noi rămânem fără ei.(Mihai)
Dacă-aşi fi un pic mai mare,
Aş culege flori din soare.
Şi din lună aş lua mărgele
Să le dau măicuţei mele.(Adrian)
Zi de zi eu mă trezesc
Florile le îngrijesc,
Dar o floare eu ţi-oi da
Cu drag pentru mama ta.Mihai
Sunt mic, măicuţă dragă,
Dar tare te iubesc
Încăt întreg pământul
Aş vrea să-ţi dăruiesc.
Dar din întreg pământul
Cât ochii îl cuprind
O floare ce-am cules-o
Cu drag eu ţi-o întind. (Adrian)
Hai copii mai repejor,
Sărbătoarea ne aşteaptă.
Sărbătoarea tuturor
Mamelor din lumea toată.(Alina T.)
Nici în lume, nici sub soare
Mama n-are asemănare
Dar în toată lumea asta
Mama mea e cea mai bună.(Andriana)
Mama ta? Ia nu mai spune!
Cea mai, cea mai dintre toate
Este scumpa mama mea!(Nataşa)
Dar să vezi, a mea mămică,
Ce bucate face ea!
Îţi lingi degetele, dragă!(Vasile)
Să te lauzi nu e treabă.
Na-ţi un măr, de vrei aşa,
L-a crescut chiar mama mea.
Hărnicică este e.(Nastea)
Cred că mama măi frate-i
Cea mai bună dintre toate!
Mi-a făcut cadou un frate,
Ce mai frate! Ce mai frate!(Mihai)
Crezi că frăţiorul tău
A-ntrecut cadoul meu?
Am şi eu o surioară
Drăgălaşă, bălăioară.
De-i căta aşa surioară
Nu găseşti în astă ţară!(Adrian)
Dragi colegi, dacă doriţi
Pe la noi acum poftiţi.
Mama mea s-ar bucura
Ştiţi ce primitoare-i ea?(Cristian)
Ce ai zis? Ia mai repetă!
Dar pe mama mea o ştii?
E frumoasă şi cochetă,
Şi e dulce, măi copii! (Serghei)
Mama mea e o poveste,
Foarte mult ea mă iubeşte!(Goşa)
Mama mea-i cea mai frumoasă! (Artur)
Dar a mea-i cea mai aleasă,
Este foarte curajoasă. (Gică)
Cea mai scumpă-i mama mea.
Chiar tăticu-a spus aşa! (Adriana)
Mama mea e cea mai bună,
Iaca-aşa, de vreţi să ştiţi!
Ascultaţi cuvântul meu:
Vreau să-i semăn mamei eu.
Glasul ei e cel mai dulce
Dintre toate câte sunt! (Alexandru)
Ba a mea, a mea-i mai bună!
Casa străluceşte lună! (Daniel)
Ba a mea! A mea! A mea!
Alta-n lume nu-i ca ea! (Daniela)
Ei, acolo ce gâlceavă-i?
Nu se poate, buna-mi mamă
Nu iubeşte cearta, zău.
Aibă-o-n pază Dumnezeu!(Olga)
După cum aţi înţeles,
Toate mamele din lume
Sunt frumoase şi duioase,
Tandre, dulci, melodioase,
Gospodine sunt şi bune
De nu au perechi pe lume. (Daniela)
Nu-i copil în lumea-ntreaga
Care astazi sa nu spuna:
,,Mama mea e cea mai draga,
Mama mea e cea mai buna! (Ion)
Spun şi eu măicuţei mele
Şi voi spune întotdeauna:
Mamă, tu eşti numai una,
Cum e luna între stele! (Artur)
Mama tot mamă rămâne
Şi la rele şi la bune.
Te ceartă pe cât se poate,
Dar din suflet nu te scoate.
De-ai greşit, ea te-a iertat
O doare că te-a certat.
Tu sărut-o şi-o mângâie
Fă-i din lacrimi bucurie. (Alina A.)
Cerul s-a umplut de stele,
Pomii se imbraca-n floare,
Fiindca ziua mamei mele
E prilej de sarbatoare.
Primavara ne zambeste
Si ne-nvaluie duioasa
Si-o albina zumzaieste: (Goşa)
- „Mama ta-i cea mai frumoasa!”
Cerul e senin de parcă-i
Floare de „ nu mă uita”
Primăvara-i mai frumoasă
Când zâmbeşte mama mea.(Alina A.)
De dragul ei pământul
De ghiocei e plin.
Şi vin cocori din zare
Şi cerul e senin.
Şi-ntâiul fir de iarbă
A răsărit în prag.
Şi-nmugureşte ramul,
Să-i fie mamei drag.
Învaţă-mă de bine
Fereşte-mă de rău,
Iar eu voi creşte vrednic
Şi bun de dragul tău. (Alexandru)
E ziua ta, măicuţa mea cea bună,
Daca-şi putea, ţi-aş prinde în cunună,
Toţi trandafirii zorilor uşori
Şi stelele ca nişte flori.
Şi razele de soare şi de lună
Pe toate ţi le-aş prinde în cunună.
Dar până cresc nu pot, oricât aş vrea,
Decât să te sărut, măicuţa mea.
(Cristi)
Am vrut să-ţi culeg o floare,
Un mic ghiocel frumos,
Dar până la urmă moare
Şi nu e de folos...
R: E ziua ta, mămico!
În dar ţi-am adus inima
Şi crede-mă, mămico,
Un dar mai frumos nu se putea!
2. Am vrut să-ţi culeg steluţe,
Să-ţi fac un modest colier,
Dar cine nu ştie oare,
Că-n zori steluţele pier?
R...
3. Am vrut să-ţi culeg din soare
O rază să-ţi prind în păr,
Dar tu străluceşti mai tare,
De dragoste şi dor...
Soare, azi de ziua mamei
Mai frumos să străluceşti
Şi din cerul cel albastru
Pe toţi norii să-i goneşti.
Vreau să fie ziua mamei
Cea mai mândră dintre toate,
Pentru dragostea ei mare
Şi nespusa-i bunătate. (Andriana)
Primul zâmbet – rază pură
Primul drag cuvânt rostit,
Primul geamăt şi arsură,
Primul dinte răsărit,
Toate mamei le aducem-
Şi dureri şi zâmbet dulce!(Cristina)
Prima foaie desenată,
Şi întâia albăstrea,
Degetul julit c-o daltă,
Notă bună, notă rea,
Toate mamei le aducem-
Şi dureri şi zâmbet dulce!
(Alina T.)
Şi sărutul cald pe frunte,
Şi jumatea unui măr,
Şi chiar zilele cărunte
Strălucind la ea în păr,
Toate mamei le aducem-
Şi dureri şi zâmbet dulce!(Goşa)
Mama e un cântec vesel
E iubirea-n zori de zi,
Mama-i cântecul culorii,
Florile de pe câmpii.
Mama-i curcubeu pe ape,
E sărut de suflet sfânt,
Mama-i îngerul de aproape,
Fericirea pe pământ. (Nataşa)
Mama-i cântec,
Mama-i soare,
Mama-i dulce alinare.
Mama-i zâmbet,
Mama-i vis,
Mama-i floare de cais.
Mama-i rază,
Mama-i dor,
Mama-i aripă în zbor. (Mihai)
Îţi mulţumesc că m-ai adus pe lume,
Cu dragoste şi dor că m-ai crescut.
Că mă învaţi de bine întotdeauna,
Că-mi eşti în viaţă neînfricatul scut. (Vasile)
O zână bună eşti tu, mamă,
Sunt mic şi multe nu-nţeleg,
Dar cu răbdare, dragă mamă,
M-ajuţi cuvinte să dezleg.
Cu mâna ta m-ai legănat
În zorii primei dimineţi,
Şi vorba ta mi-a dezlegat
Secretul multor frumuseţi.
(Daniel)
De-aş avea o stea vrăjită
Să-i şoptesc încetişor:
Adă-mi maica obosită
Pe aripa ta în zbor.
De-aş avea măcar un fluier,
I-aş cânta măicuţei blând,
Când o văd pe cărăruie,
Frământată de vre-un gând.
Dar n-am fluier,
Şi nici stele,
Numai dragoste de fiu.
Sărut părul mamei mele
Ce miroase- a spic de grâu. (Gică)
Tu eşti o stea din cerul mare
Ce nu-şi găseşte locul ei
Şi de atâta supărare
A revenit între femei.
Să îi dai doamne sănătate,
Cât pe pământ ea va trăi.
Şi de dureri s-o ţii departe,
În anii care vor veni. (Olea)
Dragele noastre, mame, vă dorim:
Să iubiţi, să fiţi iubite,
Viaţă lungă fericită,
Fără lacrimi şi nevoi,
Zâmbete şi bucurii,
Pace-n suflet,
Toate acestea-s pentru voi!
Matineu "Auzit-am din bătrâni"
Noi, elevii clasei a 3-a am pregătit matineul „Auzit-am din bătrâni” (Daniel)
Răscolind prin lada cu amintiri a buneilor şi străbuneilor noştri, am găsit multe lucruri interesante. (Adrian)
Astăzi dorim să le aducem în faţa tuturora. (Saşa)
Ca şi pomul din grădină, omul are rădăcină.
Rădăcinile noastre sunt strămoşii care ne-au lăsat nişte obiceiuri minunate, un port frumos, o limbă sfântă, transmise din generaţie în generaţie.
Scopul sărbătorii de astăzi este de a readuce aici o fărâmă din sufletul poporului nostru, de ne a reaminti de rădăcinile noastre, pentru că fără ele vom fi ca o frunză purtată de vânt, care nu mai are nici un rost.
Să nu uităm că un popor trăieşte atât cât îi trăieşte limba maternă.
Aş dori să mai aduc aici un fragment din poezia poetului Nicolae Dabija „Prefaţă la Mateevici”
Copile-ţi las drept moştenire
Această limbă fără moarte
Şi plină de Dumnezeire
Să-i duci lumina mai departe.
Tu limba ta s-o îndrăgeşti
Găseasc-o unii noduroasă.
Pe mama tu cum o iubeşti,
Nu de atâta că-i frumoasă!
Din bătrâni vă povestim, (Cristi)
Din bătrâni vă amintim,
Cică seara fiecare
Se strângeau în casa mare
Ca să facă şezătoare.
Unii snoave povesteau (Alina)
Alţii lână scărmănau
Bătrânele câlţi torceau
Moşnegeii dezghiocau
Împreună toţi cântau.
Noi micuţii am încercat (Adrian)
Să-nscenăm ce-a fost uitat
De ceva n-om reuşi
Nu ne veţi învinui.
O făcem din auzite (Olea)
Cât bătrânii mai ţin minte.
Deci, poftim în casa mare,
La a noastră şezătoare!
Am venit la şezătoare
Să torcem un caier mare. Andriana
Ia şedeţi colea pe ladă Daniela
Să ne apucăm de treabă.
Iar când lucru e în toi Alina
Să cântăm ca pe la noi
Feciorii să vină roi.
La căsuţa cea din vale
Fac fetele şezătoare
Şi fac focul din nuiele
Să vină băieţi la ele.
Dar băieţii nu-s şi nu-s,
Că –s la casa cea de sus.
Acolo-i casa din bârne
Şi fetele-s mai bătrâne
La noi casa-i din nuiele
Şi fetele-s tinerele.
Şezătoarea ni- i din plin Adriana
Numai feciorii nu vin.
Fete avem, băieţi n-avem (Nataşa)
Ne-om face vreo doi din lemn
Cu picioarele din fag
Să vină la noi cu drag!
Ca a noastră şezătoare Olea
Nu mai este pe sub soare
Şi mai mândră o să fie
Când feciorii osă vie.
Ia treci, Leană, la fereastră Adriana
Şi te uită colea-n coastă
Mie aşa mi se părea
Că se aude ceva.
Fetelor, dacă voi vreţi Daniela
Haideţi fuga să vedeţi
Plin în coastă-i de băieţi.
Bună seara, fetelor! Am auzit că faceţi şezătoare! Ne primiţi şi pe noi? (Mişa)
Vă primim, cum să nu! (Adriana)
Aşezaţi-vă pe laiţă! (Alina)
Iar acum, dacă aţi venit, spuneţi-ne şi voi ceva!(Andriana)
Am venit şi noi la clacă Goşa
Fetele cu spor să toarcă,
Iar noi ca să dăpânăm
Pe ele să le-ajutăm
Fetele-or toarce fuior Vasile
Noi om dăpâna cu spor
Iar când claca s-o găta
Noi cu toţii om juca
Ia să vedem cine va ghici ghicitoarea mea: (Goşa)
Dacă-i dulce
Mult aduce,
Dacă-i rea
Fug toţi de ea?
Vă spun şi eu o ghicitoare: (Artur)
La trup sunt uşor,
Fără aripi zbor,
Dar nu-s nici pasăre, nici nor?
Iarna-i palid sub un nor,Saşa
Vara e dogoritor,
Lumineazasi-ncalzeste.
Cine e?Haide, ghiceste!
Mie îmi plac foarte mult glumele. Ascultaţi şi nu vă supăraţi. Mihai
Satu-i mare, fete-s multe
Şimaimari, şimaimărunte,
Fete-s multeşifrumoase,
Dar cu acul nu ştiu a coase.
Frunzăverde de secară,Nataşa
Bade, dă-mi şimie-o scară,
Sămăsui la nasultău,
Că-l ridiciînsusmereu.
Măi bădiţă să nu crezi
În oglindă când te vezi
Că nu-i băiat să te –ntreacă
Nici fată să nu te placă.
La mândruţa lăudată
Casa stă nemăturată.
Nu ştie ţese nici coase
Dar tot zice că-i frumoasă.
Păşeşte, bade mai rar
Că doar nu păşeşti pe jar.
Uite-te pe unde calci
Că la nimeni nu mai placi.
Mândra ştie a juca
Pâine nu şti frământa
Pune apă şi făină
Când te uiţi covata-i plină.
Mândră, unde mi-i fusul? Saşa
Nu ştiu cine l-o furat
Poate-l afli pe sub pat.
Ioane, de la părău Alina
Ce ai tu cu fusul meu?
Eu am tort de dăpânat
Nu l-am aruncat sub pat
Fata care joacă bine,Mihai
Ad-o Doamnelângă mine;
Fata care joacărău,
Du-o-ncolo la părău!
E bine de făcut glume unul pe seama altuia. ( Vasile)
Trebuie să mai râdem şi noi puţin.( Serghei)
Fetelor acum poate mai cântaţi ceva! (Serghei)
De ce nu? Vom cânta chiar foarte bine! (Olea)
Hai să lăsăm lucrul jos
Să cântăm ceva frumos
S-audă toată lumea
Cât de frumos ştim cânta.
Cântecul “Sunt o fată frumuşică
Bunelului meu îi plăcea foarte mult să joace, iar atunci când mergea la horă striga strigături: (Gică)
Joacă mândră nu te face
Ori nu joci cu cine-ţi place?
Că cu cine ţi-ar plăcea
Ai juca, dar nu te vrea.
Şi eu ştiu o strigătură: (Serghei)
Hai la joc picioare moi,
Că şi eu vin după voi.
Voi nainte, tropotind
Eu din urmă, şchiopotând.
Mie îmi place această strigătură: (Adrian)
Tropa tropa la podele
Ciubotele nu-s a mele
Le-am luat cu împrumut
Nu mă duc, pân nu le rup.
Uşurel ca pana-n vânt (Andriana)
Trei bătute la pământ
Trei bătute la podele
Să sară colbul din ele.
Fata care joacă bine (Goşa)
Mă învaţă şi pe mine.
Fata care joacă rău
Îmi strică şi jocul meu.
Măi băieţi după atâtea strigături mi s-a făcut poftă să joc un joc frumos. (Olea)
Am cântat am lucratNataşa
Ar fi timpul de jucat
Să ne cânte muzica
Şi să-ncepem a juca.
Frunză verde busuioc (Adriana)
Hai băieţi cu toţi la joc
Ce ţineţi peretele,
Ori credeţi că-s fetele!?
Hai să jucăm o coasă românească! (Nataşa)
De jucat am jucat bine, acum hai să ne mai apucăm de lucru. (Olea)
Acuma ascultaţi şi o poveste. (Daniela)
A fost odată într-un sat un băiat frumos, bogat, harnic, numai că era cam prost. Şi de prost ce era nu se putea însura. Într-o zi părinţii au găsit doi peţitori şi i-au trimis într-un sat mai de departe, unde au auzit ei că este o fată numai bună pentru băiatul lor. Numai că şi peţitorii - unul era deştept şi bun de gură, iar altul era cam prost. Cum merg ei aşa pe drum, cel mai prost zice:
Măii! Auzi? Mă tem că când om ajunge la faţa locului eu n-oi şti ce să spun acolo.(Daniel)
Lasă, nu te îngriji, că de spus oi spune eu! Tu numai să întăreşti. (Gică)
Dacă-i aşa... n-am de ce mă teme! (Daniel)
Pornesc ei înainte şi nu după mult timp se prezintă la casa omului.(Daniela)
Bună ziua oameni buni! (Gică)
Bună să vă fie inima. Dar ce vă aduce pe la casa noastră? (Mihai)
Am auzit că aveţi fată de măritat! (Gică)
Fată avem noi, dar am vrea să vedem mirele. (Mihai)
Mirele a rămas acasă, dar vă spunem noi ce om cumsecade este. (Gică)
Taaare cumsecade este! (Daniel)
Este băiat harnic şi gospodăros. (Gică)
Daaa! Taaare harnic şi gospodăros! Altul ca dânsul nu se mai află. (Daniel)
Este tânăr şi frumos. (Gică)
Este chiar foarte frumos! La soare te poţi uita, dar la dânsul ba! (Daniel)
Este înalt. (Gică)
Asta da! Taaare - înalt! Cei mai vorbă, înalt ca bradul, eu ia aşa mă uit la el... (Daniel)
Numai că este oleacă cam prost. (Gică)
Ei, oleacă! Ai spus-o şi tu! Acela-i bine prost, măi! îi prost ca gardul! (Daniel)
Păi dacă e aşa de prost la ce mai vreţi să-l însuraţi?! (Mihai)
Na-ţi-o bună, că ţi-am dres-o(Daniel)
Aşa şi de data asta rămas băiatul nostru neînsurat.(Daniela)
Acum am să vă cânt eu o melodie la vioară, să puteţi lucra mai cu spor.( Mihaela)
Mie îmi plac foarte mult baladele populare. Ascultaţi balada „Bogatul şi săracul”(Adriana)
Frunzuliţă de dudău,
La umbră, la făgădău
Beau săracul şi bogatul.
Beau stăpânul şi argatul.
Iarbogatul se mândrea
Şi-n glas mare poruncea:
“Măi crâşmar, (Cristi)
Măi făgădar!
Adă-mi mievin de-un ban
Casă beau cu ist sărman.”
Iar săracul că râdea (Adriana)
Şi din gură poruncea:
“Măi crâşmar, (Saşa)
Măi făgădar!
Adă-mi mievin de-un zlot
Să-l beau cu bogatul tot!
“Măi sărace, sărăcilă,(Cristi)
De ce vrei să-mi faci în silă?
Nu-ţi pune punga cu mine,
Că n-ai cămaşă pe tine,
Nici nu ai turme de oi,
Nici coşar cu păpuşoi,
Nici car mare-n patruboi
Casă poţi cinsti cu noi.”
“Mai bogate, bogăţele!Saşa
Dacă ai averi de-acele,
Nu-mi scoate ochii cu ele.
Că averile de frunte
Sunt ca un izvor de munte,
Astăzi curge şi îneacă
Şi mâini scade s-apoi seacă!
De ai turme mari de oi,
Ai şi turme de nevoi,
Că pe unde-s turme blânzi
Sunt şi lupi mereu flămânzi
Eu nu-ţi vreau nici rău, nici bine,
N-am ce împărţi cu tine.
Acum ar fi bine să mai cântăm un cântec. (Olea)
“La oglindă
Ascultaţi acum şi o snoavă populară. Adrian
Odată un boier a trimis o slugă cu douăoi, să le ducă la alt boier. I-a dat şi hărtie – a scris boierului, că-i trimite două oi.Pe drum, sluga, nu ştiu ce-o făcut cu o oaie, că a ajuns numai cu una. Boierul vede ce-i scris în hârtie şi întreabă de slugă: Adrian
– Unde-i o oaie,măi?Gică
– Asta-i o oaie, cucoane!Serghei
– Asta o văd şi eu! Unde-I cealaltă?
– Asta-i aceealaltă!
Măi, nu scrie în hârtie că sunt două oi?
Să trăiţi,cucoane,aşa scrie!
Atunci unde-i o oaie?
Este chiar ân faţa dumneavoastră!
Dar a doua unde este?
Asta este a doua, cucoane!
– Măi, perechea la asta unde-i?
– Asta-i perechea la aceea!
Măi, tu vrei să mă scoţi din sărite?
Ba deloc cucoane!
Atunci dispari din faţa mea cu oile tale cu tot!
Dar unde-i a douaoaie, cucoane?
Acuma s-a făcut cam târziu şi ar fi timpul să ne pornim înspre casă. (Andriana)
Dar la sfârşit hai să mai jucăm un joc din bătrâni.(Alina)
Matineu "De ziua ta, mămico!"
Ce de lume adunată
Plină este clasa toată
Multe mame au venit
Şi frumos azi s-au gătit
Eu le zic de ziua lor
„La mulţi ani mămicilor!”
Noi multe am învăţat
Şi cu drag v-am aşteptat
Cântece şi poezii
Am repetat zi de zi.
Vrem acum să ne-ascultaţi
Şi să ne aplaudaţi.
Răsună cântecul „Cum aş putea, măicuţă”
Pruncii îl zuruie,
Bătrânii îl visează,
Bolnavii îl şoptesc,
Muţii îl gândesc,
Orfanii îl lacrimă,
Răniţii îl cheamă,
Iar ceilalţi îl uită.
O mamă! O mamă!
Cuvântul MAMA îngemănează cele mai alese calităţi omeneşti: duioşie, bunătate, iertare, speranţă şi nesfârşită iubire.
Elevii clasei a 3-a au pregătit o mică serbare închinată mamei.
E ziua mamei
E ziua ta, măicuţa mea cea bună,
Daca-şi putea, ţi-aş prinde în cunună,
Toţi trandafirii zorilor uşori
Şi stelele ca nişte flori.
Şi razele de soare şi de lună
Pe toate ţi le-aş prinde în cunună.
Dar până cresc nu pot, oricât aş vrea,
Decât să te sărut, măicuţa mea.
Cântecul „ E ziua ta”
În această zi de primăvară
Cele mai frumoase flori sunt pentru voi,
Cele mai încântătoare cuvinte sunt pentru voi,
Cele mai duioase poezii şi cîntece sunt pentru voi.
Mamei
De dragul tău pământul
De ghiocei e plin.
Şi vin cocori din zare
Şi cerul e senin.
Şi-ntâiul fir de iarbă
A răsărit în prag.
Şi-nmugureşte ramul,
Să-ţi fie ţie drag.
Învaţă-mă de bine
Fereşte-mă de rău,
Iar eu voi creşte vrednic
Şi bun de dragul tău.
Tu eşti o stea din cerul mare
Ce nu-şi găseşte locul ei
Şi de atâta supărare
A revenit între femei.
Să îi dai doamne sănătate,
Cât pe pământ ea va trăi.
Şi de dureri s-o ţii departe,
În anii care vor veni.
De ziua mamei
Floricică de pe şes
Cu mult drag eu te-am cules
Ai petale albăstrii
Mamei te voi dărui.
Tu să-i spui c-am s-o ascult,
C-o iubesc atât de mult.
Şi să-i spui încetişor
Că-i urez în toate spor.
De-aş avea o stea vrăjită
Să-i şoptesc încetişor:
Adă-mi maica obosită
Pe aripa ta în zbor.
De-aş avea măcar un fluier,
I-aş cânta măicuţei blând,
Când o văd pe cărăruie,
Frământată de vre-un gând.
Dar n-am fluier,
Şi nici stele,
Numai dragoste de fiu.
Sărut părul mamei mele
Ce miroase- a spic de grâu.
O, dragi floricele,
Hai, vă deşteptaţi,
Afară-i primăvară
Nu mai îngheţaţi!
Cine ce doreşte?
Cine ce pofteşte?
Flori de primăvară,
Flori frumoase, parfumate,
De toată lumea căutate.
Am căpşorul clopoţel
Alb, lucios şi mititel
Şi mă chemă ghiocel.
Primăvara când apare
Şi răsare mândrul soare,
Ghiocelu-i prima floare
Din zăpadă ce răsare.
Viorea eu mă numesc
Şi tot prin pădure cresc.
Am flori multe albăstrii
Pentru voi iubiţi copii.
Eu vestesc în toată ţara
Că soseşte primăvara.
Eu sunt galbena narcisă,
Frumoasă şi jucăuşă.
Primăvara dacă vine,
Mă aduce şi pe mine.
În pădure locuiesc
Parfum dulce răspândesc
Violetă-i rochia mea
Cu-n clopot ar semăna.
Pe câmpii apar deodată
Şi sunt foarte căutată.
Eu laleaua mă numesc
În grădină înfloresc.
În mai multe culori cresc.
Şi de – aceea mă mândresc.
Florilor, eu sunt Andrei
Şi vreau nişte ghiocei,
Să-i dau mamei mele-n dar
Un buchet aş vrea măcar.
Dragă, Andrei, nu se poate,
Florile-s frumoase toate.
De iai prea mulţi ghiocei
Noi rămânem fără ei.
Fugi, te spun la grădinar
Că ai vrut să rupi o floare.
De a mamei sărbătoare.
Eu sunt paznic printre flori.
Nu te las să rupi. Dispari!
Scumpul nostru, grădinar,
Cred că nici nu ai habar
Că acest băiat, Andrei,
Vrea să rupă ghiocei.
Zi de zi eu mă trezesc
Florile le îngrijesc,
Dar un bucheţel ţi-oi da
Cu drag pentru mama ta.
Cântecul „Astăzi este ziua mamei”
Astăzi este ziua mamei
Zi frumoasă ca şi ea
Toate florile din lume
Ţi le-aş da, măicuţa mea.
Grijulie şi duioasă
Nu mă laşi să simt ce-i greu
Şi zâmbind mereu voioasă
Eşti tot timpu-n jurul meu.
Vreau ca ziua ta să fie
Zi senină şi-nsorită
Şi-aş mai vrea, iubită mamă,
S-ai o viaţă fericită.
Mama mea
Sub fereastra casei noastre
Vin şi trec atâţia paşi
Dar eu ştiu când trece mama
Pasul ei e mai gingaş.
Când îi sună glasul dulce
Eu un cântec îl socot,
Când mă strânge-n braţe mama
Eu mă fac micuţ de tot.
Nu-i copil în lumea-ntreagă
Care astăzi să nu spună:
Mama mea e cea mai dragă,
Mama mea e cea mai bună!
Nici în lume, nici sub soare
Mama n-are asemănare
Viaţa şi-ar da pentru tine,
Doar să vadă că ţi-i bine.
Spun şi eu măicuţei mele
Şi voi spune întotdeauna:
Mamă, tu eşti numai una,
Cum e luna între stele!
Sunt mic, măicuţă dragă,
Dar tare te iubesc
Încăt întreg pământul
Aş vrea să-ţi dăruiesc.
Dar din întreg pământul
Cât ochii îl cuprind
O floare ce-am cules-o
Cu drag eu ţi-o întind.
O zână bună eşti tu, mamă,
Sunt mic şi multe nu-nţeleg,
Dar cu răbdare, dragă mamă,
M-ajuţi cuvinte să dezleg.
Cu mâna ta m-ai legănat
În zorii primei dimineţi,
Şi vorba ta mi-a dezlegat
Secretul multor frumuseţi.
Cerul e senin de parcă-i
Floare de „ nu mă uita”
Primăvara-i mai frumoasă
Când zâmbeşte mama mea.
Mă rog de tine, ploaie,
Când zbori peste planete,
Stropeşte gura mamei
Şi-o apără de sete.
Mă rog de tine, codre,
Căci anii tăi tot fi-vor
Cuprinde-i drag fiinţa
Şi o apără de vifor.
Cântecul „Mi-e dor de tine, mamă”
Foicică dulce poamă,
Toată lumea are mamă:
Mielul, iedul, ursulică,
Puiul cel de rândunică.
Trece noaptea şi dispare
La tot puiul bine-i pare,
Că din nou e dimineaţă
Şi-şi vede maica la faţă.
Soare, azi de ziua mamei
Mai frumos să străluceşti
Şi din cerul cel albastru
Pe toţi norii să-i goneşti.
Vreau să fie ziua mamei
Cea mai mândră dintre toate,
Pentru dragostea ei mare
Şi nespusa-i bunătate.
Sus pe cer sunt multe stele,
Pe pământ sunt floricele,
Dar nici una dintre ele
Nu-s ca ochii mamei mele.
Sunt în grai mii de cuvinte,
Dar din ele mai cu seamă
Cu o dragoste fierbinte,
Noi rostim cuvântul mamă.
Îl rostim şi-n clipe grele,
Şi la bine de asemeni.
Nu degeaba-n toate cele
Mamei tu doreşti să-i semeni.
Mama! Cât de dulce sună!
Mama! Cât e de duioasă!
Ea în gândul ei ne-adună,
Când suntem plecaţi de-acasă.
Mama-i unică pe lume!
Mama-i prima noastră şcoală,
De la dânsa poartă nume
Pân şi patria natală.
Mamă bună, mamă dragă.
Te-oi iubi o viaţă-ntreagă
Pentru tot ce ai făcut
Pentru că tu mai crescut.
Primul zâmbet – rază pură
Primul drag cuvânt rostit,
Primul geamăt şi arsură,
Primul dinte răsărit,
Toate mamei le aducem-
Şi dureri şi zâmbet dulce!
Prima foaie desenată,
Şi întâia albăstrea,
Degetul julit c-o daltă,
Notă bună, notă rea,
Toate mamei le aducem-
Şi dureri şi zâmbet dulce!
Şi sărutul cald pe frunte,
Şi jumatea unui măr,
Şi chiar zilele cărunte
Strălucind la ea în păr,
Toate mamei le aducem-
Şi dureri şi zâmbet dulce!
Dans pentru toate mamele.
Dacă-aşi fi un pic mai mare,
Aş culege flori din soare.
Şi din lună aş lua mărgele
Să le dau măicuţei mele.
Zile lungi şi voie bună
Îţi doresc eu mult
Şi mă rog de flori să-ţi spună
Să mă ierţi, măicuţă bună,
Că nu ştiu mai mult.
Îţi mulţumesc că m-ai adus pe lume,
Cu dragoste şi dor că m-ai crescut.
Că mă învaţi de bine întotdeauna,
Că-mi eşti în viaţă neînfricatul scut.
Mama este soarele casei în care am deschis ochii.
Mama este tot ce-i mai curat şi sfânt în jurul nostru.
Mama este cea mai bună prietenă a mea.
Nicăieri nu mă simt mai bine, ca în braţele tale, mamă.
Vocea ta este cea mai frumoasă melodie.
Mama-i cântec,
Mama-i soare,
Mama-i dulce alinare.
Mama-i zâmbet,
Mama-i vis,
Mama-i floare de cais.
Mama-i rază,
Mama-i dor,
Mama-i aripă în zbor.
Mama-i toate
Câte sânt,
E iubire pe pământ.
Mama e un cântec vesel
E iubirea-n zori de zi,
Mama-i cântecul culorii,
Florile de pe câmpii.
Mama-i curcubeu pe ape,
E sărut de suflet sfânt,
Mama-i îngerul de aproape,
Fericirea pe pământ.
Dragele noastre, mame, vă dorim:
Să iubiţi, să fiţi iubite,
Viaţă lungă fericită,
Fără lacrimi şi nevoi,
Zâmbete şi bucurii,
Pace-n suflet,
Toate acestea-s pentru voi!
Matineu "Adio, clasele primare"
Cântecul “Copilăria”
Dulcea mea copilărie
Nu te voi uita nicicând
Tu eşti marea fericire
Ce -o avem ades în gând.
Tu eşti pasărea măiastră
Ce se avântă în falnic zbor
Tu eşti Roşia Scufiţă
De care şi azi mi - i dor
R:Copilărie ce frumoasă eşti
Crăiasa din noianul cu poveşti
Copilărie, cel mai tainic dor
A pasărilor armonie - n zbor
Copilărie nu pleca, mai stai
Eşti paradisul înflorit, eşti rai
Copilărie, dragoste şi cânt
Eşti temelia vieţii pe pământ.
Nostalgia cand mă duce
Peste vremuri înapoi
Mi-amintesc frumoase clipe
Când eram copil ca voi
Mă culcam cu a mea papuşă
Ascultand povestea toată
Cum frumoasa adormita
A înviat doar sărutată
Sfântă e copilăria
Vreau să fiu şi eu ca ea
Zâmbetul săînflorească
În împarăţia mea.
Vreau să zboare porumbeii
Să se joace ca şi noi
Pace fie-n toată lumea
Şi nici când, nici când război!
E vară iar,
E-o zi cu soare azi,
Veniţi copii, e zi de sărbătoare!
Cu paşi grabiţi
Se apropie vacanţa mare!
Bine-ai venit, vacanţă mare!
Te-am aşteptat ca pe o zână
Ce-mi împlineşte orice dorinţă
Pe timpul meu, te faci stăpână
Nu va fi zi fără plimbare
Şi curse lungi, pe bicicletă
Iar seara, voi citi o carte
Şi voi visa că sunt poetă.
E vară, doamnă invăţătoare,
Soseşte pe la prânz vacanţa mare,
Dar eu , revăd întâia zi de şcoală
Ghiozdanul greu, fundiţele uşoare
Si tocul aşteptând lânga cerneală.
În ziua aceea soarele ardea
Şi toamna-n roşu frunza-şi dogora
Când ai venit şi-n bănci ne-aiaşezat
Şi blând ne-aispus:
“Ei,hai,copii,să-ncepem a-nvăţa.”
Când am venit întâi la şcoală
Ce bucurie împărţeam cu toţi!
Dar n-am ştiut secretul cel mai mare
Cu şcoala într-un an la capăt nu o scoţi.
De ce-aţi tăcut şi nu ne-aţi spus curat,
Că-n şcoală avem atâţia ani de învăţat!?
O clasă-ntreagă cu copii de ţară
Spunând frumos si tare cum îi cheamă
Si primul din cuvinte scris încet
Ce e tot primul de pe lume”mamă”.
Nu e uşor să-nveţi a despărţi
Minciuni de adevăr şi rău de bine
Şi azi mi-aduc aminte, de prima nota a mea
Şi mama tare s-a mai bucurat de mine.
Ce grea e cartea pe care ne-aţi deschis-o
Şi mult mai mare decât viaţa noastră!
De peste ani cu dragoste mă-nchin
Si astăzi dăruirii dumneavoastră.
Ce caldă mâna ne-aţi întins !
Şi am scris, şi-am învaţat cu spor.
Nimic în viaţă nu-i uşor.
Să fim destoinici ne-aţi pretins !
La 7 ani sub cer de peruzea,
Eram cu ochii numai vise.
Când a venit învăţătoarea mea
Şi m-a primit cu braţele deschise.
Cand am venit la şcoală-n toamnă
Eram copil sfios si mic.
M-aţi mângaiat pe creştet, doamnă ,
Şi parcă m-am simţit voinic
Nu aţi vazut în ochi de stele
Bobiţe calde de mărgele….
Sau le-aţi văzut, acum ştiu clar ,
Dar le-aţi ascuns într-un sertar.
Şi în dulapuri ferecate
Stau toate poznele-ncuiate.
Le-aţi adunat ca pe mărgele ,
Dar noi am invaţat din ele.
Ne amintim cum a-nceput
Întâia zi de şcoală
Ţineam stângaci , nepricepuţi
Creionul pe o coală .
Şi linii strâmbe noi scriam
Dorind sa fie drepte
Nu reuşeam şi-atunci plângeam
Şi iarăşi de la capăt o luam.
De 6 ani parinţii mei
M-au dat la şcoală
Din taina carţii să cunosc neîncetat
Şi am venit cu dragoste, fără sfială
Şi niciodată n-am lipsit nemotivat.
Îmi amintesc azi, doamnă-nvăţătoare,
De ziua-n care sfiosînclasă am intrat
De primul”A”pe care l-am scris cu-nfrigurare
Si mama tare mult s-a bucurat.
Cea mai frumoasă amintire
Pe care o păstrăm cu drag
E ziua-n care-ntâia dată
Noi am paşit al şcolii prag.
In prima noastră zi de şcoală
Cu toţii ne-am trezit in zori
Şi am pornit , voioşi pe stradă
Toţi veseli şi nerăbdători.
Ne mai ţinea de mână mama
Ne era teamă? Nici acum nu ştim ,
Dar ne-ndreptam spre prima noastră munca
Să învăţăm să scriem, să citim…
Pe urmă zi de zi noi am venit la şcoală
Atâtea lucruri noi am învăţat ….
Ne-am întrecut cu timpul care zboară
Şi ... iată 4 clase am terminat.
Prezentaţia „Clasa mea”
Scenata „Învăţătoarea şi elevii”
Ridică-te în picioare şi răspunde!
Câte continente sunt?
6.
Numără-le!
1 2 3 4 5 6.
Daaa! Foarte bine ai învăţat tema.
Dar tu de ce te învârteşti mereu?
Spune tu!
Am uitat...
Daaa! Foarte bine ai învăţat tema.
Dar tu de ce te învârteşti mereu?
Eu nu vorbesc prea mult, dacă îţi fac cu degetul asta înseamnă că vii la răspuns!
Nici eu nu vorbesc mult. Dacă dau din cap , înseamnă că nu vin.
Ai scris o compunere foarte bună, dar e la fel ca a colegei tale de bancă. Ce înseamnă asta?
Că şi compunerea ei e foarte bună.
Clasa mea-i gălăgioasă.
Dar e mare şi-i frumoasă.
Mult îmi place clasa mea.
Alta-n lume nu-i ca ea!
Suntem copii chiar douăzeci în clasă
Unii mai vrednici, alţii mai poznaşi
Dar toţi tăcem când întră învăţătoarea,
Căci toţi vrem note bune, toţi vrem lăudaţi.
Cântecul “Îmi place şcoala”
Bine-aţi venit la şcoala mea,
E doar o şcoală, însă are cel ceva.
Mă face să întreb mereu de ce
E atât de scurtă ora dintre pauze.
E minunat să am de partea mea
Şi notele din catalog şi muzica.
Iar când revin din recreaţie
Prin geamul clasei îmi zâmbeşte soarele.
Îmi place şcoala, poate e ciudat,
Îmi place şcoala e adevărat.
Colegi de bancă şi examene.
Îmi place şcoala, nu mă întrebaţi de ce.
Îmi place şcoala, poate e ciudat,
Îmi place şcoala e adevărat.
Ore de clasă, dar şi pauze
Îmi place şcoala, acum ştiu de ce.
La mate –i greu, dar e frumos
Iar la română ce-nvăţăm e de folos..
La geografie umblăm prin toată lumea.
O magică poveste e istoria.
Să scriu acum compuneri e uşor
Imaginaţia îmi dă aripi ca să zbor.
Ieri de aici, direct din şcoale mea,
Te-am salutat. E gata recreaţia.
Mereu blândă şi duioasă,
Lucruri bune ne-a învăţat:
Să iubim a noastră clasă
Şi să fim disciplinaţi.
Ne explică cu răbdare
Ea probleme complicate
Exerciţii, ecuaţii
Rezolvăm şi situaţi.
Iar gramatica e grea
Căci conţine, vez itu bine,
Predicate – mpiedicate,
Complemente încurcate
Chiar prin somn visez ades
Substantive, mai ales,
E severă-nvăţătoarea-
Scade nota la purtare
Serioşi să fim, cuminţi
Cum ne-nvaţă şi părinţii,
Să fim absolvenţi voioşi,
Harnici şi sârguincioşi.
Clasa mea-i gălăgioasă.
Dar e mare şi-i frumoasă.
Mult îmi place clasa mea.
Alta-n lume nu-i ca ea!
Daca vă interesează,
Noi vă zicem tot pe şleau
În aceşti 4 ani de şcoală
Multe se mai întâmplau...
Clasa mea e foarte bună
Şi la carte, şi la glumă
Mie-mi place clasa mea
Pentru c-am crescut în ea.
Foişor într-un picior,
Să înveţi nu e uşor,
De cu zori şi până-n seară
Stau cu cartea subsuoa
Tare-mi este dragă şcoala,
Că m-apucă plictiseala
Vin cu chiu cu vai la lecţii,
Dar mă sprijină pereţii.
Eu la lecţii stau chitic
Nu răspund, nu ştiu nimic
Mă-nvîrtesc, de somn duc dorul
„2” îmi pune-nvăţătorul.
Mama-mi spune să citesc,
Tata ca să povestesc,
Eu răspund cu bucurie:
„Dă-o naibii de citire!”
Ce să fac, ce să fac
Citirea nu mi-e pe plac,
Eu alerg în fuga mare:
„Mamă, dă-mi ceva mâncare!”
Matematica e grea
Nu-nţeleg nimic din ea,
Cum încerc a rezola
Mă apucă inima...
Probleme n-am rezolvat
Iarăşi „2” am încasat.
Ce să fac, ce să fac?
Matematicii nu-i plac!
Parcă ea îmi place mie?
Ba deloc!E-o nebunie!
X şi Y să-i găsesc,
Dar nici cum nu-i potrivesc.
Limba-i tare-i complicată,
Cum să scrii corect ţi-arată
Enunţuri s-alcătuieşti
Până când îmbătrâneşti.
Ce-i acela substantiv?
N-am ştiut, nici n-am să ştiu,
Dar cunosc ce-i predicat,
Să vă spun?Iată am uitat...
Ochii, capul-tot mă doare
Când îmi dau de studiat
Câte două teme-odată
La ştiinţe neapărat.
Însă eu nu-nvăţ şi basta,
Iarăşi m-a lovit năpasta.
Apa, solul ce mai este?
Luna unde se găseşte?
Muzica îmi place mult
Şi mi-e drag să o ascult,
Însă eu nu pot cânta,
N-am auz nici n-oi avea.
Şapte note muzicale
Când le-ncep a le cânta,
Fug şi mâţele din cale,
Do-re-mi şi la-la-fa.
La desen şi muncă noi
Facem mare tărăboi,
Modelăm şi desenăm,
Note mari aici avem.
Sceneta „Elevul leneş”
Cică era odată, într-oşcoală, un băiat căruia nu-i era deloc dragă învăţătura.Era atât de leneş, încât nici ghiozdanul nu şi- l ducea singur la şcoală. Văzând că nu se dă pe brazdă, colegii hotărâră să-l osândească ca să nu molipsească şi pe vreunul dintre ei. Şi aşa se aleg vreo câţiva elevi din clasă şi se duc la banca trândavului, îl umflă pe sus ca pe un bolovan fără minte, şi hai cu el la director! Pe coridor se întâlnesc cu o doamnă profesoară cu suflet bun.Doamnaîntreabămirată:
- Dar ce faceţi, dragi copii? Se vede că elevul pe care îl duceţi este bolnav, sărăcuţul! Îl duceţi la cabinetul medical, nu-i aşa?
- Da de unde, doamna profesoară! Acesta-i cel mai leneş elev pe care l-a avutvreodată şcoala noastră şi nu-i de crezut că mai poate avea pereche pe lume. Ne-am sfătui ttoţi colegii clasei să mergem cu el la director să ne scape de dânsul.
- Aoleu, dragi copii! Păcat de el sărmanul să fie pedepsit aşa de tare! Mai bine mi-l aduceţi mie în clasă că eu am mai avut câţivaca el şi i-am lecuit eu pe toţi prin muncă, dar mai ales cu ajutorul colegilor care i-au susţinut şi încurajat!
- Iată peste ce noroc ai dat, mă, leneşule, dă răspuns doamnei că doar n-o să stea toată ziua după tine!
- Da la dumeavoastră înclasă îmi face cineva temele şi învaţă în locul meu?
- Ce-a zis?
- Întreabă dacă o să înveţe cineva în locul lui şi dacă o să-i facă altcinva temele!?
-Aşa ceva n-am mai auzit! Dar el nu poate să şi le facă singur?
- Auzi, leneşule! Te prinzi să ţi le faci singur, ori ba?
- BA!Duceţi-mă înainte, ce mai staţi!
Invăţătura e averea
Ce pururea o porţi în gând
Si fără raza ei, puterea
E doar un colb purtat de vânt.
Valsul
Semestrele-au trecut pe-aripa vremii
Şi anul, dragi copii, a luat sfârşit
În clasa noastră băncile sunt goale
Şi zgomotele toate-au amuţit.
Plecăm acum în clasa cincea
Dornici de-a afla multe.
Şi promitem tuturora
Vom munci pe întrecute!
Ne vine greu ca să ne desparţim
De bancă şi de clasă,
De şcoala care 4 ani
Ne-a fost a doua casă.
Ştiu, iubită-nvăţătoare
Că în minte-o să rămâi
Când eu trec în clasa a V-a
Tu te duci la clasa întâi.
Iar acum, la despărţire
Tuturor ţin să le spun
Cu căldură şi iubire: -
M-ai dus tu pe drumul bun!
Vor răsuna alţi paşi pe coridoare
Dar nu vor fi aceiaşi paşi ştiuţi.
Şi uşa de la noua noastră clasă
N-o va deschide doamna învăţătoare.
Caci dumneaei ramâne aici
Şi va primi
Zburdalnica armată de copii
Ce va veni ne-ntârziat
Să umple golul ce noi l-am lăsat.
Cântecul „Parcă ieri”